INTRODUCERE
Practica didactică este etapa de a utiliza și a studia un monument arhitectural.
Scopurile:
a) Lărgirea erudiției profesionale a studentului;
b) Stăpînirea cunoștințelor generale în științele educaționale assimilate în facultate;
c) Studierea metodelor tehnice ce formează deprinderile practice de percepție a monumentelor de arhitectură.
Tematica sarcinilor individuale: drept subiect pentru sarcina individuale pot servi următoarele tipuri de clădiri și edificii care reprezintă patrimonial cultural( clădiri de locuit, edificii publice și obștești, fortificații).
Capitolul I
Biserica Sfînta Treime din satul Cuhureștii de Sus
Drept obiect de studiu noi am ales să studiem etapele de construcție a bisericii Sfînta Treime, din satul Cuhureștii de Sus, proiectată în 1912 de A. Șciusev la solicitarea moșierilor din această localitate, familia Bogdan. Construcția acestui monument a început în 1913, ctitori fiind Eugenia Apostolopolo și Alexandra Pomier nascuta Bogdan. Ținem să menționăm că acest lăcaș sfînt este unul dintre ultimile edificii ecleziastice proiectate de arhitectul A. Șciusev (08.10.1873,Chisinau-24.05.1949,Moscova), absolvent al Academiei de Arte Frumoase din Peterburg. El a studiat arhitectura și pictura în Italia, Franța, Marea Britanie. A proiectat case de locuit, iconostase, a făcut picture murale în biserici. Autor al proiectului clădirii Gării Kazani din Moscova, edificiului Institutului de Mecanică din Moscova, Mauzoleului lui V.Lenin. A proiectat o serie de edificii la Tbilisi, Baku, Batumi în anii 1928-1939, a multor poduri la Moscova, Smolensk, Tbilisi. Proiectează edificiul Teatrului de Operă și Balet din Tașkent, artera principala a Kievului – bulevardul Kresceatik ( 1945), stația de metrou – Komsomolsk, clădirea Sediului Prezidiului A.S. a URSS( Moscova), observatorul de astronomie Pulkovo( Leningrad). În anii 1947 A.Sciusev a elaborate planul general de reconstrucție a orașului Chișinău. La Chișinău a proiectat mai multe case și a vegheat reconstruirea orașului distrus de cel de al doilea război mondial.
Biserica de piatră Sfînta Treime, din satul Cuhureștii de Sus, necătînd la politica ateică promovată de conducerea URSS a păstrat funcția ei de bază, adică nu s-a transformat în depozite sau spitale, ci a rămas un lăcaș sfînt datorită părintelui Ioan Grecu.
Referitor la etapele de proiectare și construcție a acestui lăcaș putem aduce următoarele date:
• 1912 – Realizarea proiectului Biserica Sfînta Treime;
• 1913 – Cu ajutorul nemijlocit a ctitorilor Eugenia Apostolopolo și Alexandra Bogdan începe construcția propriu-zisă a bisericii;
• 1915 – Pleacă în neființă Eugenia Apostolopolo, susținătoarea principală a construcției acestui proiect,datorita acestui fapt se inceteneaza lucrarile de constructie a bisericii;
• 1930 –Are loc finisarea construcției.
EVOLUȚIA ARHITECTURII ECLEZIASTICE DIN MOLDOVA
Istoria arhitecturii religioase din Moldova întrunește mai mult de șase secole( XIV – XX). Așadar dacă s-ar face o analogie cu starea lucrurilor înregistrată în Bulgaria, Serbia și în special cu Țara Românească, state care au parcurs în istorie o cale asemănătoare, s-ar constata că arhitectura Moldovei a cunoscut mai multe procese de înviorare sau de stagnare. Se poate estima că pe parcursul anilor s-au conturat cele trei etape în dezvoltarea complexelor monastic.
• Prima se referă la perioada de înflorire a Principatului Moldovei( sec. XIV – XVI);
• Cea de-a doua la vremurile cînd s-a înregistrat o vădită diminuare a proceselor social-economice și cultural, provocată de vasalitatea față de Turcia( mij. Secolului XVI – prima jumătate a sec. XVIII);
În ce privește arhitectura ecleziastică din Moldova sec. XIV – XVII, ea definește o perioadă independent a arhitecturii și construcțiilor de cult, fapt ce demonstrează că sec. XVIII a unit particularitățile arhitecturii medieval din principatul Moldovei cu tipuri și stiluri noi, elaborate sau acceptate în sec. XIX – începutul sec. XX și care prezintă o perioadă special în arhitectură și construcții, anume perioadă de sinteză.
Ca și în alte state europene, mănăstirile din Moldova medieval au fost consolidate printr-o incintă solidă din piatră. Planul mănăstirilor prezintă un pătrat( perfect sau mai puțin perfect). Bisericile Moldovei din sec. XIV– XVII prezintă monumente originale și aparțin școlii moldovenești de arhitectură. Ele exprimă în mod evident particularitățile stilului ”moldovenesc”, care se caracterizează printr-un triconch prelungit fără stîlpi, situate în partea de est; sistemul de cupole ridicate pe arcuri diagonal sau arcuri în console etajate( bolta ”moldovenească”); décor și proporții originale; pictură murală și fresce în exterior.
Arhitectura din Moldova poate fi comparată cu cea a țărilor balcanice, arhitectura cărora a avut o influență puternică asupra arhitecturii altor țări, demonstrînd caracterele asemănătoare și principiile appropriate formării lor. Legăturile strînse cu arhitectura Bizanțului și cu slavii sudici au dus la îmbinarea motivelor byzantine cu trei abside, expuse în plan de tip central în compoziția planului bisericilor moldovenești cu elementele gotice în decorul fațadei. Caracteristica principală a arhitecturii Moldovei din sec. XIV – XVII constă în conexiunile ei cu tradițiile artei decorative moldovenești, cunoscute încă din sec. XIII.
Mănăstirile din Moldova medieval exercitau, de obiceim funcția de ansamblu memorial. Incinta mănăstirilor seamănă cu cea a cetăților medieval, avînd uneori și funcții defensive. Biserica ocupa locul central în curtea mănăstirii. Intrarea era situată de regulă în partea dinspre est. Sub bolta porții se deschidea fațada bisericii cu 3 abside ale altarelor și turla principală – cea mai elocventă parte a clădirii de cult. Percepția artistic a catedralei trecea de la elementele compoziționale sporadic ale absidelor laterale flancate de contrafonturi. La fațada principal acoperită cu picture murale expressive. Catedrala prezenta edificiul principal al mănăstirii și forma o mono compoziție dominantă în silueta complexului. Imaginea arhitecturală a bisericii reprezenta cea mai înaltă dominantă a mănăstirii, cel mai expresiv monumental edificiu al complexului, fiind realizat la scara mare. Mănăstirile din Moldova se caracterizează de regulă printr-o așezare arhitecturală, planimetrică închisă, de tip concentric. Aportul meșterilor autohtoni în crearea formelor de artă națională spre exprimă prin introducerea tradiției și a inovațiilor originale în arhitectură și artă. Drept argumente ne pot servi pridvorul deschis, analog foișorului casei civile, sistemul de cupole situate pe bolți diagonal sau bolți de console în formă de scară( simple și duble), ceramică decorativă din decorul exterior, fațadele acoperite aproape integral cu pictură murală și fresce. Monumentele de cult aparțin cu predominanță școlii arhitecturale moldovenești, fiind caracterizate printr-un triconh prelungit, fără stîlpi, situată în partea de est; printr-un nivel sau cîteva nivele de bolți arcuite pe console; printr-un system decorative bazat pe motive de arcă. Un asemenea procedeu construit s-a soldat, pentru bisericile moldovenești, cu o compoziție pe niveluri cu trecerea de la volumul principal la tamburul cupolei și a fost numit bolta moldovenească dublă, fiind determinată de un număr dublu de arcuri diagonale, dispuse în register sub un unghi de 45⁰.
Comparînd arhitectura din Moldova cu cea din țările balcanice și Bizanț, pot fi elevate particularitățile principiile lor de formare. În timp ce în arhitectura bizantină se folosea des planul centric, în cea a Moldovei se prefera planul longitudinal, acceptîndu-se concepția mișcării în spațiu. Trei abside ale altarului respectau 3 puncte cardinal( Nord, Sud și Est). Spațiul longitudinal al corăbii bisericii moldovenești se transformă treptat într-un spațiu centric al altarului. Conexiunile cu arhitectura bizantină și cu arhitectura slavilor sudici au condus la îmbinarea motivelor bizantine cu 3 abside cu compoziția planului longitudinal al bisericilor moldovenești si cu elementele gotice în decorul fațadei.
Șfîrșitul sec. XVIII – începutul sec. XX este semnificativ prin variația formelor artistice și prin construcții intensive. În această perioadă are loc renașterea națională a culturii Moldovei și se consolidează tradițiile arhitecturii vechi moldovenești civile și ecleziastice. În a doua jumătate a sec.XVIII se înregistrează o ascensiune în arhitectura monumentală și urbanistică – premisa pentru zidirea bisericilor și mănăstirilor din piatră. Perioada se caracterizează și prin renașterea motivelor stilului moldovenesc în compoziția bisericilor tradiționale, cu plan triconh îmbinate cu elementele decorative ale arhitecturii populare. Între anii 1800 – 1830, bisericile din partea de Nord a Moldovei, deci și din Basarabia sunt influențate de stilul moldovenesc combinat cu elementele de baroc ucrainian. Arhitectura regiunii centrale și cea din partea de sud a Basarabiei e cu totul lipsită de motivele barocului, fapt explicabil, căci în această perioadă relațiile politice și cultural cu Rusia au un specific aparte: ocuparea Basarabiei la 1812.
În anii 1830-1860 orientarea artistică a Basarabiei subscrie la clasicismul tardiv. Noile forme arhitecturale se asimilează în dependență de gustul estetic al meșterilor populari. În sec. XIX arhitectura ecleziastică păstrează elementele arhitecturii tradiționale moldovenești, bisericile noi înscriindu-se în șirul monumentelor construite în stil clasicist care, totuși, ”părăsea scena” european. La sfîrșitul sec. XIX – începutul sec.XX stilul arhitecturii clădirilor de cult din Basarabia se aseamănă cu cel din Europa central. Arhitectura mănăstirilor este dominată de eclectizm, revine la stilurile istorice sau arhitectura național-romantică cu elemente decorative. Astfel după durata de persistență arhitecturii tradițional autohtone, arhitectura mănăstirii din Basarabia trece la implementarea de noi stiluri și tipuri, înscriindu-se în contextual arhitecturii europene, dar cu o anumită întîrziere.
Funcția principală a mănăstirii rămîne invariabilă, cea auxiliară modificîndu-se în dependență de epocă: adăpost, centru cultural și de iluminare. Ctitorii mănăstirii din secolul XVII – începutul secolului XX sunt personae înstărite sau călugări veniți din mănăstirile mari.
Se atestă o trecere lentă de la arhitectura din lemn și peșteră la cea în piatră, utilizîndu-se materiale tradiționale de construcție. ” Legile locale” din Basarabia, reglementau activitatea arhitectonică și cea economică. Comisia pentru construcții, fundată în anul 1825( constituită din specialiști calificați: ingineri civili, arhitecți, pictori, specialiști în topometrie) efectau controlul lucrărilor de construcție. Meșterii neprofesioniști care construiau biserici și mănăstiri în satele Basarabiei, de obicei, respectau tradițiile arhitecturii rurale. Astfel mănăstirile și bisericile din satele Basarabiei nu respectau proiectele model. Faptul a contribuit la conservarea coloritului autohton, manifestat în arhitectura inedită a clădirilor mănăstirești.
STILUL BALCANO-BIZANTIN ÎN ARHITECTURA ECLEZIASTICĂ DIN BASARABIA
Pentru români, Bizanțul prezintă antichitatea, legat cu marea tradiție clasică greco-romană și solidaritatea, ca geneză arhitecturală cu civilizațiile occidentale. În această ordine de idei studiul artei și al arhitecturii bizantine are o importanță deosebită, în ea conținîndu-se esența tematicii plastic propuse spre cercetare.
Arta bizantină a influențat arhitectura ecleziastică din mai multe state în special cea din țările balcanice, din Moldova, Armenia, Georgia, Rusia, Ucraina etc. În șirul monumentelor arhitecturale bizantine pot fi incluse biserici și mănăstiri din Basarabia, ca de exemplu Biserica de piatră Sfînta Treime din satul Cuhureștii de Sus. În principatul Moldovei, arta bizantină a pătruns prin filiera greacă, prin călugării de prin muntele Sfînt Athos, cu care se stabiliseră legătura încă de pe timpurile domniei lui Ștefan cel Mare. În pictură stilul bizantin fusese prezentat prin diverse mozaice, fresce, icoane, miniature – figure ascetice de ținută rigidă cu culori vii și fond aurit prin lipsa perspectivei și volumului imaginat.
Istoria artei din Basarabia nu poate fi studiată fără cunoașterea artei bizantine. Spiritul bizantin e present în expresiile sale clasice. Datorită influenței stilului balcano – bizantin arhitectura ecleziastică din Basarabia a atins perfecțiunea proporțiilor structurii planimetrice și de volum. Acest fapt a condiționat armonia și frumusețea bisericii și mănăstirilor din ținut. Stilul bizantin a avut o rezonanță în arhitectura ecleziastică din Moldova și în perioada tardivă.
În continuare ne propunem să relevăm citeva elemente de reper în raport cu motivul bizantin tardiv al arhitecturii ecleziastice din sec. XIX-XX, în spațiul dintre Prut și Nistru. Așadar, în perioada cînd împăratul Constantin transfer capitala de la Roma la Bizanț, întemeind Constantinopolul, centrul imperiului mutîndu-se spre Est, în cea mai influentă zonă a creștinismului, spiritul, caracterul și expresia romană, déjà denaturată, capătă o noua direcționare, supunîndu-se unor noi fluențe. În plan constructiv Bizanțul reprezintă o sinteză dintre lumea romană și eleană. Arhitecții bizantini utilizînd planul bazilical cu un nef principal și cîteva colaterale, au strîmtorat tipul arhitectonic existent și au acoperit mari suprafețe cu bolți, elementele caracteristice stilului bizantin. Pasarea cupolei monumentale pe planul pătrat al catedralei sfînta Sofia din Constantinopol, rămîne apogeul arhitecturii bizantine. După această mare performanță, arhitecții revin la planul bazilical, acoperindu-l însă cu mai multe cupole, întroducînd, prin filiera balcanică arhitipurile bizantine și în Moldova. Este evident că tradițiile și motivile arhitecturii bizantine provin din tradițiile clasice, suprapuse pe structura religioasă creștină. Deci arhitectura Moldovei împrumută de la cea bizantină structura planimetrică a bisericilor și mai cu seamă planul cruciform cu 3 abside încununate cu una sau cinci cupole.
Dacă arta bizantină clasică( timpurie) a fost studiată detaliat, arta bizantină tardivă a fost redusă în lumina criticii obiective abia în present, pînă acum fiind calificată drept artă de cadent. E timpul, însă să analizem în ce măsură stilul bizantin tardiv a înfluențat tradițiile arhitectonice basarabene. Elementele de arhitectură ecleziastică timpurie se întilnesc la monumentele moldovenești de cult din perioada clasică, această arhitectură, deseori, purtînd amprenta sa specific. Arhitectura tardivă, apărută mult timp după declinul Imperiul Bizantin, se bazează pe elementele eclectice, întîlnindu-se la o serie de elemente ecleziastice din spațiul dintre Nistru și Prut. Renumitul architect Șciusev A.V. a aplicat metoda clasică bizantină de proporții și de concepții planimetrice la proiectarea cu trei abside din satul Cuhureștii de Sus, construită după proiectul realizat în 1910-1912 pe cînd Șciusev A.V. studia la Academia de Arte din Peterburg. Astfel, metoda bizantină s-a transformat în metoda tradițională aplicată în edificiile ecleziastice din Basarabia sec. XX. Arhitecții profesioniști cunoscînd metoda bizantină, au aplicat-o frumos. Elementele stilului balcano-bizantin erau îmbinate în mod creator cu arhitectura ecleziastică a stilului vechi moldovenesc și cu tradițiile artei populare.
Tradițiile bizantine tardive și motivele stilului moldovenesc rămîn cele mai stabile și viabile elemente ale arhitecturii mănăstirilor și bisericilor, opunînd rezistența stilului clasicist pe linia caruia s-au înscris alte domenii de arhitectură din Basarabia. Originalitatea stilului moldovenesc și gusturile estice ale meșterilor autohtoni, apropriate de tradițiile bizantine tardive, poartă un caracter stabil. Influența de stiluri balcano-bizantin, arhitectura ecleziastică din Basarabia a devenit mai bogată și mai variată, ulterior fuzionînd cu stilul vechi moldovenesc, cu elementele clasicismului și arta populară, a creat noi posibilități de influențare a monumentelor de cult.
Capitolul II
Descrierea Bisericii
Arhitecții profesionali, cunoscînd metoda bizantină, au aplicat-o fructuos. Elementele stilului balcano-bizantin erau îmbinate în mod creator cu arhitectura ecleziastică a stilului vechi moldovenesc și cu tradițiile artei populare.
După cum se știe, perioada bizantină a cunoscut două faze: timpurie și tîrzie. Elementele de arhitectură ecleziastică timpurie se întîlnesc la monumentele moldovenești de cult din perioada clasică, această arhitectură, deseori, purtînd amprenta sa specifică. Arhitectura tardivă, aparută mult timp după declinul Imperiului bizantin, se bazează pe elementele eclectice, întîlnindu-se la o serie de monumente ecleziastice din spațiul dintre Prut și Nistru. Renumitul arhitect Șciusev A.V.( născut la Chișinau), a aplicat metoda clasică bizantină de proporții și concepții planimetrice la proiectarea bisericii cu trei abside din satul Cuhureștii de Sus, construită după proiectul realizat in 1910-1912, pe cînd Șciusev studia la Academia de arte din Petersburg. Astfel, metoda bizantină s-a transformat în metoda tradițională, aplicată în edificiile ecleziastice din Basarabia sec.XX.
Unica turlă a bisericii are cupola “clopoțelului” – de altfel o formă foarte raspîndită în arhitectura Moldovei. Folosirea perfectă a pietrei locale, căramida și oloanele roșii alcătuiesc bogăția de factură a palitrei de culori ale acestui lăcaș. Formele caracteristice ale carnizelor, arcada ogivală a pridvorului – toate aceste elemente dau bisericii un aspect local. În interior scheletul principal al naosului este format din patru acre, pe care se sprijină turla octagonală. În partea de sud și cea de nord ale naosului se găsesc două abside, care au o forma semicirculară. De ambele părți ale altarului se află două încăperi mici – proscomodia și diaconicul. Pronaosul este împărțit în trei părți de doi pereți longitudinali. Din apsida de sud o scară duce în cavou, unde se află o instalație pentru încălzirea bisericii. Exteriorul pridvorului are forma unei terase dreptunghiulare închise, cu acoperișul susținut de șase coloane. În apropierea bisericii se află poarta cu arce, pe care se sprijină turla octagonală a clopotniței, așezată pe un paralelipiped. Gravura decorativă a catapetesmei bisericii, executată dupa schițele lui Sciusev A.V. conține motivele, caracteristice vegetației moldovenești.
Soluția arhitecturală a bisericii Sfinta Treime îmbină rațional în elementele caracteristice a două stiluri bizantin și moldovenesc. Decorul exterior este realizat în stil bizantin, adică a fost folosită în construcția piatra albă și cărămida roșie care au dat un colorit deosebit bisericii, astfel punînd un contrast cu vegetația ce o înconjoară( vezi anexa 3). Din punct de vedere constructiv ea aparține stilului moldovenesc, care se caracterizează prin:
a) Plan trilobat tradițional, construit din 3 părți( pronaos, naos și altar);
b) Divizarea distinct a edificiului în 3 zone transversal și separarea fiecărei secții;
c) Sistemului moldovenesc de boltire – cupole ridicate pe arce în console și piezișe, turla de secțiune redusă ce oblică învelitoarea să se desfacă în 4 corpuri independente, contraforturi ce susțin trunchiul, decorația de iride absidelor poligonale în exterior circulare în interior, șirul de ocnițe sub ștreașină dublată de o friză din plăci de ceramică;
d) Prezența construcțiilor antiseismice (contraforturi).
Făcînd o comparație dintre biserica construită și proiectul ei ajungem la concluzia că pe alocuri a fost modificată, ca exemplu în partea anterioară a bisericii în zona unde se află strana, lateral mai apar două contraforturi, este folosit o boltă diagonala în loc de cea în formă de calotă sferică . Interiorul bisericii este decorat cu scene biblice pictate de mina pictorului-sculptor A. Znamenschi, iar iconostasul fiind realizat după schițele lui A.V. Șciusev.
La construcția bisericii în calitate de constructor a fost I.Dmitrancencov. Aici putem menționa și instalația de încălzire care se află în subsolul bisericii care are legătură cu nava bisericii prin intermediul unor canale care transport aerul cald spre interior. Pe lîngă încăperea unde se află așa zisa sobă se mai găsește încă o încăpere unde se află cavoul familiei Bogdan, aici fiind înhumată Eugenia Apostolopolo, una din ctitorii acestei biserici.
CONCLUZIE
Zidirea acestei sfinte biserici cu hramul sf. Treime din Cuhureștii de Sus cu clopotnița, fîntînă (vezi anexa7) și împrejmuirea sa s-a început în anul 1913 cu suportul financiar a moșierilor Eugenia Apostolopolo și Alexandra Pommer, născute Bogdan și s-a finisat în anul 1930 în vremea domniei regelui Carol al II al României, architect fiind A.V.Șciusev, constructor I.Dmitrancencov, iar pictor și sculptor A. Znamițchi, apare ca un edificiu accent în complexul architectural de pe moșia boierilor Bogdan, aceasta îmbinînd în sine două stiluri arhitecturale: bizantin și moldovenesc. Acest monument de arhitectură păstrîndu-și și pînă astăzi funcția lui de bază a devenit o impunătoare perlă a culturii basarabene contribuind în mod direct la dezvoltarea economic a întregii țări devenind un punct de atracție turistică și la promovarea imaginii țării noastre peste hotare.
BIBLIOGRAFIE:
1. Luminița Ilvițchi, Mănăstirile și schiturile din Basarabia
2. K. Afanasiev. A.V.Șciusev.M,1978
3. N.Sokolov. A.V.Șciusev.M,1952
4. R.Kurț. A.V.Șciusev.M,1973
5. Literatura și arta Moldovei. Enciclopedie.Chișinău 1985
6. Documente din Muzeul Național de Istorie și Arheologie din Moldova
FA-9552-107, FA-9552-108, FA-9552-109
Ministerul Învățămîntului și Științe a Moldovei
Universitatea Tehnică a Moldovei
Facultatea Urbanism și Arhitectură Catedra Arhitectură
Practica Didactică.Partea teoretica
La disciplina Proiectarea de Arhitectură
Tema: Biserica Sfînta Treime din satul Cuhureștii de Sus
A elaborat
Zubco Roman
A verificat lector universitar
Trofimov Silvia
Chișinău 2010
