30.12.2010

Noi numiri şi funcţii în curinsul Mitropoliei Moldovei.

Arhim.Ioan (Moşneguţu)
La prima adunare a consiliului preoţesc a eparhiei de Nisporeni şi Ungheni,a fost ales ca secretar eparhial Arhimandritul Ioan (Moşneguţu),stareţ al Manastirii "Adormirea Maicii Domnului"din Hîrbovăţ.

Arhim.Siluan (Şalaru)
Tot astazi Înalt Prea Sfințitul Mitropolit Vladimir a primit la Palatul Mitropolitan pe Arhim. Siluan (Șalaru), starețul Mănăstirii Curchi și exarh al mănăstirilor din cuprinsul Mitropoliei Chișinăului și a Întregii Moldove, care a fost numit în funcția de blagocin de Orhei.Înalt Prea Sfinția Sa a motivat această alegere prin faptul că Arhim. Siluan și-a demonstrat în timp capacitățile sale de slujitor vrednic și supus, dar și cele administrative, în calitate de stareț și de exarh.După o discuție în care s-au punctat principalele sarcini ale noului blagocin, Vlădica Vladimir a urat Preacuvioșiei Sale Siluan înțelepciune și răbdare întru buna îndeplinire a acestei onorabile ascultări.

26.12.2010

Întru Mulţi Ani Stapîne!!!


Cu ocazia Înscaunarii în scaunul Episcopal de Edineţ şi Briceni aducem calde felicitari Prea Sfinţitului Nicodim(Vulpe),ce astazi a primit hirotonia in Arhierie în timpul Sfintei Liturghii oficiate de Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse Excelenţa sa Prea Fericitul Kiril în incinta Catedralei Patriarhale din Moscova.

Pentru mai multe foto clikaţi AICI
In rusă:
26 декабря 2010 года, в неделю 31-ю по Пятидесятнице, святых праотец, Святейший Патриарх Московский и всея Руси Кирилл совершил Божественную литургию в кафедральном соборном Храме Христа Спасителя.
Его Святейшеству сослужили: митрополит Крутицкий и Коломенский Ювеналий; митрополит Кишиневский и всея Молдовы Владимир; управляющий делами Московской Патриархии митрополит Саранский и Мордовский Варсонофий; председатель Отдела внешних церковных связей митрополит Волоколамский Иларион; митрополит Астанайский и Казахстанский Александр; архиепископ Наро-Фоминский Юстиниан; архиепископ Ярославский и Ростовский Кирилл; епископ Тираспольский и Дубоссарский Савва; епископ Кагульский и Комратский Анатолий; епископ Унгенский и Ниспоренский Петр; руководитель Административного секретариата Московской Патриархии епископ Солнечногорский Сергий; епископ Бельцкий и Фэлештский Маркелл; секретарь Патриарха Московского и всея Руси по городу Москве протоиерей Владимир Диваков; ключарь Храма Христа Спасителя протоиерей Михаил Рязанцев; ректор Православного Свято-Тихоновского гуманитарного университета протоиерей Владимир Воробьев; заместитель председателя Синодального молодежного отдела Русской Зарубежной Церкви протоиерей Андрей Соммер; наместник Свято-Успенского Кэприанского монастыря архимандрит Филарет (Кузмин); наместник Свято-Успенского Гербовецкого монастыря архимандрит Иоанн (Мошнегуцу); духовник-администратор Свято-Феодоро-Тироновского Чуфлинского монастыря протоиерей Феодор Рошка; клирик Оргеевского благочиния Кишиневской епархии протоиерей Сергий Брашовяну; клирик Бельцкой епархии протоиерей Сергий Чумак; ключарь Свято-Никольского собора города Оргеев протоиерей Сергий Присэкару; духовенство г. Москвы.
За Божественной литургией Предстоятель Русской Православной Церкви и сослужившие Его Святейшеству архиереи совершили хиротонию архимандрита Никодима (Вулпе) во епископа Единецкого и Бричанского.
Среди молившихся за богослужением были священнослужители и миряне из Молдавии и молодежная делегация Русской Православной Церкви Заграницей.
По окончании Литургии Святейший Патриарх Кирилл, напутствовав новохиротонисанного епископа, вручил ему архиерейский жезл, после чего владыка Никодим преподал пастве первое архипастырское благословение.

25.12.2010

UN NOU IERARH PENTRU MOLDOVA

Ieri a avut loc adunarea Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse.
Sub preşedinţia Sanctităţii Sale Kiril, patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii, în data de 24 decembrie 2010, la reşedinţa patriarhală din Moscova, a avut loc şedinţa ordinară a Sfântului Sinod al Bisericii Ruse.


Sinodul a luat act de evenimentele care s-au întâmplat în ultima perioadă în cuprinsul Patriarhiei Moscovei şi a luat o serie de decizii pregătitoare pentru Marele Sobor Arhieresc care urmează să aibă loc în februarie 2010.

Pe lângă acestea, au avut loc alegeri de noi episcopi şi mutări în alte eparhii, după cum urmează:

Episcopul Daniil de Sahalin şi Kurile a fost ales episcop de Arhanghelsk, iar în locul acestuia a fost ales arhimandritul Tihon, cleric al Eparhiei de Sahalin;

Episcop de Karaganda şi Şahtinsk (Cazahstan) a fost ales protoiereul Alexandr Osokin, care urmează mai întâi să fie călugărit şi abia apoi hirotonit.

Mitropolitul Hrisostom al Letoniei s-a retras din cauza vârstei şi a problemelor de sănătate. În locul său a fost numit arhiepiscopul Inochentie de Corsun (Europa Occidentală), iar credincioşii ruşi din Franţa, Italia şi peninsula Iberică vor fi păstoriţi de episcopul Nestor, până acum vicar al ÎPS Inochentie.

Episcop de Edineţ şi Briceni este ales arhimandritul Nicodim Vulpe, până acum protopop de Orhei în Mitropolia Chişinăului şi a Moldovei. Hirotonia acestuia ar putea avea loc duminică, 26 decembrie 2010, în Catedrala Patriarhală din Moscova.

Episcopul Petru Musteaţă este reales episcop de Ungheni şi Nisporeni, după ce a mai ocupat această catedră în 2006-2007, iar din 2007 şi până în prezent a purtat titlul „de Hâncu” şi a fost vicar al Mitropoliei Chişinăului şi a Moldovei. În această eparhie a fost inclus şi raionul Hânceşti, care până acum era în Eparhia de Cahul şi Comrat, păstorită de PS Anatolie.

Totodata azi a avut loc numirea Arhiemandritului Nicodim(Vulpe),ca episcop de Edinet si Briceni





23.12.2010

Evanghelia zilei

Sfânta Evanghelie după Luca

cap. 21, vers. 28-33
Iar când vor începe să fie acestea, prindeţi curaj şi ridicaţi capetele voastre, pentru că răscumpărarea voastră se apropie. Şi le-a spus o pildă: Vedeţi smochinul şi toţi copacii: Când înfrunzesc aceştia, văzându-i, de la voi înşivă ştiţi că vara este aproape. Aşa şi voi, când veţi vedea făcându-se acestea, să ştiţi că aproape este împărăţia lui Dumnezeu. Adevărat grăiesc vouă că nu va trece neamul acesta până ce nu vor fi toate acestea. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.

Pomenirea sfinţilor mucenici ai lui Hristos: Mina Calicheladu , Ermogen şi Evgraf

Aceşti sfinţi mucenici au trăit pe vremea împăratului Maximian. Făcându-se odată întrebarea de locuitorii Alexandriei de unele lucruri care tulburaseră liniştea oraşului, împăratul Maximian a trimis pe Mina, ca să dea răspuns acelor întrebări, pentru că Mina învăţase toată înţelepciunea acelei vremi şi era iscusit în meşteşugul vorbirii fiind atenian de neam, trăise la Atena şi acolo deprinsese meşteşugul vorbirii frumoase. Când a venit Mina la Alexandria nu numai că a lămurit pe alexandrini despre lucrurile ce-i tulburaseră, nu numai că a pus capăt oricărei îndoieli şi a dat răspuns oricărei întrebări ce i s-a pus, dar a şi făcut pe cei ce primiseră cuvântul credinţei în Hristos să ţină şi mai tare la credinţa lor şi a tămăduit pe mulţi bolnavi. Împăratul, aflând de aceasta, a trimis pe Ermogen, prefectul, cu poruncă să-l facă pe Mina să se lepede de credinţa creştină, iar de nu-l va îndupleca să-l piardă cu fel şi fel de chinuri. Prefectul l-a adus pe sfânt la scaunul de judecată; dar pentru că nu l-a putut îndupleca să se lepede de Hristos, şi pentru că îl vedea că i se împotriveşte în cuvânt l-a supus la chinuri. Dar văzând cum rabdă Sfântul Mina chinurile aspre, a trecut şi el la credinţa în Hristos şi a fost botezat de Sfântul Mina şi apoi a fost ridicat de soborul episcopilor la arhierie. Aflând împăratul acestea, i-a supus pe amândoi la chinuri felurite, pe care sfinţii le-au îndurat cu ajutorul lui Dumnezeu. Atunci Sfântul Evgraf, care era scriitor al Sfântului Mina, a mărturisit cu îndrăznire pe Hristos şi a zis multe cuvinte împotriva împăratului, defăimându-l. Iar împăratul, plin de mânie a scos sabia şi l-a ucis cu mâna lui pe Evgraf. Odată cu el au fost ucişi şi Sfinţii Mina şi Ermogen cu săbiile, de către slujitorii împăratului. Sfintele lor moaşte au fost ridicate şi duse în Constantinopol, unde se află şi acum şi fac minuni şi semne nenumărate.

21.12.2010

O nouă pagină web în blogosfera teologic-ortodoxă a Moldovei

A aparut un nou sit ce contine informatie de spiritualitate crestin-ortodoxa,acest sit contine o bogata colectie de carti duhovnicesti necesare pentru formarea si desavirsirea fiecarui ortodox.
Vi-l recomandam...


20.12.2010

De ce e pacat sa fumezi?

 
Întrebare: Care este punctul de vedere creştin asupra fumatului? Este fumatul păcat?

Răspuns: Biblia nu menţionează în nici un loc în mod concret fumatul. Există însă o serie de principii biblice care cu siguranţă că se aplică şi fumatului. În primul rând, Biblia ne porunceşte să nu permitem trupurilor noastre să fie stăpânite de nimic. 1 Corinteni 6:12 declară: “Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine.” Fumatul este fără îndoială unul dintre lucrurile care creează o puternică dependenţă. Un pic mai departe, în acelaşi pasaj scripturistic, ni se spune: “Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuieşte în voi, şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu” (1 Corinteni 6:19-20). Fumatul este fără îndoială foarte dăunător pentru sănătatea ta. S-a dovedit deja că fumatul afectează grav plămânii şi adesea şi inima.
Poate fi fumatul considerat a fi “de folos” (1 Corinteni 6:12)? Se poate spune că fumatul proslăveşte în vreun fel pe Dumnezeu în trupurile celor care fumează (1 Corinteni 6:20)? Ar putea în mod onest o persoană să fumeze “pentru slava lui Dumnezeu” (1 Corinteni 10:31)? Noi credem că răspunsul la aceste trei întrebări este un categoric “NU”. Prin urmare, noi credem că fumatul este un păcat şi astfel că fumatul nu trebuie practicat de cei care Îl urmează pe Iisus Hristos.
Unii argumentează acest punct de vedere prin aceea că multe persoane consumă alimente nesănătoase, care pot provoca dependenţă şi care sunt dăunătoare pentru trup. Ei folosesc ca exemplu faptul că mulţi oameni sunt într-atât de dependenţi de cofeină încât nu pot să se mişte fără prima lor creaşcă de cafea la prima oră a dimineţii. Cu toate că este adevărat acest lucru, înseamnă asta că fumatul este un lucru bun? Este convingerea noastră că de asemenea creştinii trebuie să evite îmbuibarea şi consumul alimentelor nesănătoase. Da, creştinii sunt adesea ipocriţi condamnând un păcat dar fiind permisivi cu altul…însă, din nou, cum ar fi posibil ca aceasta să facă din fumat un lucru care să Îi aducă slavă lui Dumnezeu?
Un alt argument pe care unii îl aduc împotriva faptului că fumatul este greşit este că mulţi oameni care L-au slujit pe Dumnezeu au fost fumători, cum ar fi celebrul predicator englez C.H. Spurgeon. Din nou, nu credem că acest argument ar putea avea vreo putere. Credem că Spurgeon a greşit fumând. A fost el totuşi un om al lui Dumnezeu şi un învăţător extraordinar al Cuvântului lui Dumnezeu? Cu siguranţă că da ! Înseamnă asta că toate faptele şi obiceiurile lui Îl onorau pe Dumnezeu? Nu.
Spunând că fumatul este păcat nu spunem că toţi fumătorii sunt nemântuiţi. Există mulţi credincioşi în Iisus Hristos care fumează. Fumatul nu împiedică o persoană să fie mântuită şi nici nu cauzează pierderea mântuirii. Fumatul nu este însă un păcat mai greu de iertat decât altele, fie pentru o persoană care devine creştin, fie pentru un creştin care îşi mărturiseşte păcatul înaintea lui Dumnezeu (1 Ioan 1:9). În acelaşi timp, noi credem cu tărie ca fumatul este un păcat care trebuie mărturisit şi, cu ajutorul lu Dumnezeu, abandonat

Sf.Ierarh Ambrozie episcopul Milanului

Cuviosul Părintele nostru Ambrozie era de loc din cetatea Romei. Era senator: bărbat destoinic la cuvânt, cântar şi cumpănă a dreptăţii. Nu dădea hotărârile după faţa oamenilor, ci cu nepărtinire şi cu dreptate. De aceea i s-a încredinţat stăpânirea întregii Italii, de către binecredincioşii împăraţi Constantin şi Constant, fiii marelui împărat Constantin. Nu era încă luminat cu dumnezeiescul Botez; era încă printre catehumeni, dar întru nimic nu era mai prejos în virtute şi în viaţă curată decât cei ce se împărtăşeau cu Sfintele Taine. Prin hotărârea împăratului Valentinian, Sfântul Ambrozie a fost ales episcop al Bisericii Milanului, la moartea episcopului acelei Biserici. Mai întâi a fost botezat, apoi a urcat toate treptele bisericeşti până a ajuns la cea mai de sus.
Ca episcop a învăţat pe popor drept şi bine dreapta credinţă; a păzit neatinsă Biserica de orice erezie; a stat alături de cei ce duceau război ereziilor lui Arie, Sabelie şi Eunomie; a scris multe şi felurite cărţi pentru dreapta credinţă; pe împăratul Teodosie, care venise în Milan, după ce săvârşise acea nelegiuita vărsare de sânge în Tesalonic, l-a oprit să intre în biserică; l-a făcut să-şi dea seama de nelegiuirea lui, l-a arătat cât de mare deosebire este între un preot şi un mirean, chiar împărat de-ar fi el, şi l-a sfătuit să nu mai îndrăznească să se apropie de cele dumnezeieşti cu atâta sfruntare şi obrăznicie. După ce a săvârşit fapte îmbunătăţite şi-a sfârşit viaţa, după o bună bătrâneţe.

Sfintul Ierarh Nicolae

Acesta a trait pe vremea tiranilor imparati Diocletian si Maximilian (284-305) si a stralucit mai inainte in viata pustniceasca si, pentru nespusa lui bunatate, a fost facut arhiereu. Si, fiind cu frica lui Dumnezeu, cinstind crestinatatea si propovaduind cu indrazneala si cu glas slobod dreapta credinta, a fost prins de mai marii cetatii Lichiei si dandu-l la osanda si la cazne l-au inchis in temnita, impreuna cu alti crestini. Si de vreme ce marele si bine credinciosul Constantin, din voia lui Dumnezeu, s-a facut imparat al romanilor, cei ce erau inchisi au fost sloboziti din legaturi si, cu ei impreuna, a fost slobozit si marele Nicolae. Si, mergand la Mira, n-a trecut multa vreme si s-a strans de catre marele Constantin, intaiul Sinod de la Niceea, la care a luat parte si minunatul Nicolae. Si i s-a dat lui darul facerii de minuni, precum arata istoria vietii sale. Scos-a din temnita pe trei oameni napastuiti, care prinzand de veste ca sunt osanditi pe nedrept, au chemat pe Sfantul in ajutor, ca, precum a izbavit pe cei din Lichia, asa si pe dansii sa-i izbaveasca. Pentru aceasta, dar, Sfantul Nicolae, ca unul ce era grabnic si fierbinte spre ajutor, s-a aratat in vis imparatului Constantin si eparhului Avlavie. Pe acesta l-a mustrat pentru para nedreapta ce facuse oamenilor la imparatul, iar pe imparat l-a instiintat cu amanuntul, aratandu-i ca erau nevinovati, parati din pizma. Si asa prin visul acesta i-a izbavit din primejdia taierii. Si alte multe minuni facand, pastorea dumnezeieste pe dreptcredinciosul sau popor. Deci, venind la adanci batraneti, s-a mutat catre Domnul, neuitand, nici dupa moarte, turma sa, ci in toate zilele dand cu indestulare ale sale faceri de bine celor lipsiti si izbavindu-i de tot felul de primejdii si de nevoi. Inca si pana astazi, Dumnezeu, prin mijlocirea lui, lucreaza minuni si cei ce-l roaga cu adevarata si neindoita credinta, nu numai mici binefaceri, ci si minuni mari dobandesc. Din anul 1087, luna mai in 9 zile moastele Sfantului Nicolae se afla la Bari, in sudul Italiei, luate din Mira, ca sa nu cada in mainile musulmanilor. Acolo ele sunt in mare cinste din partea credinciosilor, care vin la el, cu credinta, din toate partile crestinatatii.

08.11.2010

VIAŢA SF. DUMITRU IZVORATORUL DE MIR

Sfantul Mare Mucenic Dimitrie a trait pe vremea imparatilor Diocletian si Maximian Galeriu (284- 311) si era fiul voievodului cetatii Tesalonicului, botezat in taina de parintii sai, de frica cruntelor prigoane impotriva crestinilor. Si il invatau parintii in camara cea ascunsa a palatului lor toate tainele sfintei credinte, luminandu-i cunostinta despre Domnul nostru Iisus Hristos, precum si milostenia cea catre saraci, savarsind, adica, faceri de bine, celor ce trebuiau. Si asa, Dimitrie a cunoscut adevarul din cuvintele parintilor sai, dar, mai ales, a inceput a lucra intr-insul darul lui Dumnezeu. Si tanarul crestea cu anii si cu intelepciunea, urcand ca pe o scara, din putere in putere. Si, ajungand la varsta cea mai desavarsita, parintii lui s-au dus din vremelnica viata, lasand pe tanarul Dimitrie mostenitor nu numai al multor averi, ci si al bunului lor nume.

Deci, Maximian imparatul, auzind de moartea voievodului Tesalonicului, a chemat la dansul pe fiul acestuia si, cunoscandu-i intelepciunea, l-a facut voievod in locul tatalui sau. Si a fast primit Sfantul cu mare cinste de cetateni, iar el carmuia cu multa vrednicie poporul, propovaduind pe fata dreapta credinta si aducand pe multi la Hristos.
Deci, nu dupa multa vreme, a cunoscut imparatul ca voievodul Dimitrie este crestin si s-a maniat foarte. Drept aceea, intorcandu-se biruitor dintr-un razboi cu scitii, Maximian a poruncit sa se faca praznice in fiecare cetate, in cinstea zeilor, si a venit imparatul si la Tesalonic. Si, Dimitrie fiind intrebat, de sunt adevarate cele auzite despre dansul, a raspuns cu indrazneala, marturisind ca este crestin si a defaimat inchinarea paganeasca. Si indata, imparatul a poruncit sa-l inchida in temnita, pana la incheierea jocurilor in cinstea venirii sale.
Si se bucura imparatul, mai ales, vazand pe un luptator vestit. Lie, vandal de neam, inalt, puternic si infricosator la chip, ca se lupta cu cei viteji si-i ucidca, aruncandu-i in sulite. Deci, era acolo un tanar crestin, anume Nestor, cunoscut Sfantului Dimitrie. Accsta, vazand pe Lie ucigand fara crutare pe oameni, mai cu seama pe crestini, s-a aprins de ravna. Si vrand sa se lupte cu Lie a alergat la Sfantul, in temnita, cerand de la dansul rugaciuni si binecuvantare ca sa-l poata birui pe acel ucigas de oameni. Si, insemnandu-l cu semnul crucii pe frunte, Sfantul i-a zis: "Du-te si pe Lie vei birui si pe Hristos vei marturisi!"
Deci, intrand in lupta cu Lie, Nestor a strigat: "Dumnezeul lui Dimitrie, ajuta-mi!" Si indata, trantandu-l jos pe Lie, l-a omorat. Si s-a intristat imparatul de moartea lui Lie. Afland insa ca Sfantul Dimitrie este cel care l-a indemnat pe Nestor sa se lupte cu Lie, imparatul a trimis ostasi, poruncindu-le sa-l strapunga cu sulitele pe Sfantul, in temnita, ca a fost pricina mortii lui Lie. Si aceasta, facandu-se indata, marele Dimitrie si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezcu. Si s-au facut la moastele lui multe minuni si prea slavite tamaduiri. Tot atunci, din porunca imparatului, s-a taiat capul si Sfantului Nestor.

03.11.2010

DECLARAŢIA SINODULUI BISERICII ORTODOXE DIN MOLDOVA

Introducerea obiectului „Bazele Ortodoxiei" în şcoală a declanşat un val de discuţii cu o rezonanţă largă în societate. Biserica a devenit subiectul multor comentarii, generate, în special, de către oponenţii obiectului vizat, învinuind-o de amestec în controverse politice.


În scopul eliminării confuziilor existente, Sinodul Bisericii Ortodoxe din Moldova consideră necesar de a face următoarea declaraţie:
În perioada februarie-mai 2010, au urmat un şir de acţiuni din partea Bisericii în scopul introducerii în programa învăţământului preuniversitar a disciplinei religioase - „Bazele Ortodoxiei". Astfel, societatea s-a înviorat şi au început discuţiile, în scopul atingerii acestui deziderat. Momentul culminant a fost la 8 mai 2010, când în Scuarul Catedralei Mitropolitane s-a convocat Adunarea naţională a clerului şi credincioşilor din cuprinsul Mitropoliei Moldovei, astfel fiind consfinţită dorinţa generală de introducere a acestei discipline în curriculum-ul de învăţământ.
Până la acea dată, discuţiile erau purtate din perspectiva conţinutului subiectului, modului de predare, de alegere a cadrelor didactice care vor preda acest obiect şi a atitudinii faţă de reprezentanţii altor confesiuni.
După acest eveniment, Bisericii i s-au adus mai multe acuzaţii grave, printre care şi faptul că încearcă să impună studierea religiei în mod forţat. În acelaşi timp Mitropolia Moldovei a fost învinuită de faptul că promovează ideile politice ale cercetătorului Valeriu Pasat, care a venit cu argumente solide întru susţinerea acestei discipline şcolare.
Între timp, în toiul promovării şi susţinerii „Bazelor Ortodoxiei" de către Grupul de Iniţiativă , pornind colectarea semnăturilor pentru organizarea unui eventual referendum, spre surprinderea tuturor a fost declarată preluarea conducerii Partidului Umaniștilor de către dl. Valeriu Pasat.

Din această clipă au pornit valuri de învinuiri la adresa conducerii Mitropoliei.

În acea perioadă tensionată, Sinodul Bisericii Ortodoxe din Moldova s-a convocat într-o şedinţă în urma căreia a făcut o declaraţie, afirmând că Biserica îşi rezervă dreptul de a se implica sau nu în viaţa societății, cu scopul de a păstra şi promova principiile creştine ce stau la baza societăţii noastre, dar nu s-a făcut vreun pas concret în sensul aderării la vreo formaţiune politică.

În acest fel, a fost interpretată eronat campania pentru promovarea valorilor creştine în societate, iar informaţia publicitară răspândită în acest scop a dobândit un caracter electoral, fenomen cu care nu am fost de acord niciodată şi pe care, evident, nu îl tolerăm.

A trebuit să treacă câteva luni şi să păstrăm liniştea lăuntrică, timp în care au fost făcute multiple consultări cu slujitorii Sfintelor Altare în problema vizată, deoarece în toiul forfotei politice orice declaraţie a Bisericii putea fi interpretată după placul politicienilor şi a altor instituţii ostile ortodoxiei - toată plinătatea Bisericii s-a rugat pentru pace, înţelepciune şi dragoste între cetăţenii, de Dumnezeu păzitei noastre ţări.
Biserica, în calitatea sa de instituţie divino-umană, nu se implică în lupta politică. Conform Concepției Sociale a Bisericii Ortodoxe, este neadmisă participarea ierarhilor și clericilor în activitatea organizaţiilor politice în procesul electoral, astfel încât este interzisă şi susţinerea publică a candidaţilor şi formaţiunilor politice.
Am fost întotdeauna dispuşi ca dimpreună cu organele de conducere şi cu reprezentanţii puterilor politice să întreţinem un dialog deschis în speranţa găsirii unui numitor comun întru realizarea predării în şcoli a obiectului „Bazele Ortodoxiei", luându-se în consideraţie poziţia Bisericii împărtăşită de majoritatea concetăţenilor noştri.
Dorim să menţionăm că obiectul «Religia» сe este actualmente implementat în școală este un bun premergător al disciplinei solicitate - „Bazele Ortodoxiei". În acelaşi timp, trebuie să fim precauți vizavi de modalitatea predării și de selectarea cadrelor didactice angajate în acest scop, pentru a nu preda o religiozitate abstractă, ci una ziditoare de suflet și păstrătoare a predaniei Bisericii Ortodoxe. În același timp, bineînţeles, pentru copiii ale căror părinţi optează pentru o altă confesiune, pot fi predate Bazele altor tradiţii de cult sau concepte sociale nereligioase. Aceasta ar contribui esenţialmente la renaşterea şi însănătoşirea societăţii noastre într-o măsură mult mai mare decât în cazul în care se predă un obiect-amalgam, format dintr-o multitudine de concepte religioase, obiect în care copiii nu se regăsesc, deoarece anterior au fost educaţi în familii cu tradiţii religioase multiseculare.
Această practică este bine răspândită în majoritatea ţărilor Europei unde, în baza liberului arbitru, se dă prioritate studierii culturilor şi tradiţiilor religioase personale, astfel încât diversele forme de predare a obiectelor legate nemijlocit de etică şi confesionalitate sunt obligate de a respecta conceptele religioase şi filosofice ale părinţilor, toate acestea fiind protejate şi de un şir de documente legislative internaţionale.
Datoria Bisericii este de a avea grijă de viitorul şi starea moralităţii poporului nostru, acestea fiind strict condiţionate de cunoaşterea tradiţiilor credinţei strămoşeşti. Totodată Biserica tinde de a fi făcătoare de pace şi purtătoare de grijă pentru unitatea păstoriţilor săi conform îndemnului evanghelic: „Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema" (Matei 5, 9)
În această perioadă dificilă din punct de vedere politic, economic şi social, rolul Bisericii este de a ajuta oamenii. Iar acest ajutor constă în a orienta poporul spre unitate, libertate şi independenţă, în favoarea unor relaţii bune cu popoarele Răsăritului şi Apusului, iar nu spre dezbinare şi ură, păstrând totodată nealterată credinţa străbunilor noştri, tradiţia şi canonicitatea Bisericii.

+ VLADIMIR, Mitropolitul Chişinăului şi al întregii Moldove

SAVA, Episcop de Tiraspol şi Dubăsari
ANATOLIE, Episcop de Cahul şi Comrat
PETRU, Episcop de Hâncu, Vicar al Mitropoliei Chişinăului şi al întregii Moldove
MARCHEL, Episcop de Bălţi şi Făleşti

01 noiembrie 2010
                                                                        Mitropolia.md

09.10.2010

Felicitari

    Mult stimate parinte Serghei,astazi Biserica Crestin Ortodoxa serbeaza sarbatoarea Sfintului Serghei de la Radonej care este ocrotitorul ceresc al Sfintiei Dumneavoastra.
    Cu acest prilej dorim sa va uram multa,multa sanatate prosperare si mari reusite duhovnicesti. Sfintul Serghei  sa va fie mereu in preajma si sa va calauzeasca spre Calea Adevarului.

                                 Cu deosebit respect, enoriasii din
                                            com.Cuhurestii de Sus.

29.09.2010

Icoana făcatoare de minuni a Maicii Domnului “Umilenie” a fost adusă la Chişinău

În perioada 28 septembrie - 15 octombrie 2010, în incinta parohiei cu hramul “Acoperemântul Maicii Domnului” din Chișinău se va afla spre închinarea credincioșilor icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului "Umilenie" (adusă din Rusia, regiunea Breansk).


Creștinii care doresc să se închine acestei sfinte icoane sunt așteptați la următoarea adresă: mun. Chișinău, sect. Buiucani, str. Cornului nr. 8 (stația Grădinița, microbus nr. 174).
***
Icoana Maicii Domnului “Umilenie”, este o copie a icoanei la care se închina Sfântul Serafim de Sarov. Icoana are o istorie aparte. O femeie din s. Locoti, regiunea Breansk, a cumpărat un calendar expirat și l-a pus pe perete pentru a cinsti chipul Maicii Domnului de pe el. La scurt timp, anume la 2 noiembrie 1999, chipul Maicii Domnului a început să izvorască mir. Când a vrut să-l ia de pe perete, creștina a mai avut o surpriză.

“Dacă partea din față a calendarului era tipărită pe cea mai simplă hârtie, iar în spate era pur și simplu hârtie albă, când au scos imaginea de pe perete, au văzut că pe partea reversă a hârtiei, Maica Domnului și-a reprofilat chipul. Iată de ce această icoană este neobișnuită” - spune Iurie Şişcov, Rusia.

Icoana a căpătat două fețe identice și nimeni nu s-a încumetat să acopere una din ele. Sfințenia a făcut multe tămăduiri de cancer, iar femei care nu puteau naște, rugându-se înaintea Maicii Domnului, s-au vindecat și au născut copiii sănătoși.

27.09.2010

Episcopiile vacante din Republica Moldova vor avea arhierei!

Decizia dată a fost luată în cadrul Sfântului Sinod a Bisericii Ortodoxe din Moldova, care a avut loc în data de 23 septembrie 2010!




Astfel, în cadrul Ședinței Sfântului Sinod, au fost înaintaţi câţiva candidaţi la treapta de episcop pentru eparhiile vacante, urmând a fi analizate minuţios persoanele potrivite pentru aceste scaune eparhiale.





www.mitropolia.md

A avut loc Sinodul Bisericii Ortodoxe din Moldova

În după amiaza zilei de 23 septembrie arhiereii din cadrul Mitropoliei Moldovei au fost convocaţi la Palatul Mitropolitan. A avut loc şedinţa Sinodului discutându-se diverse aspecte ale vieţii Bisericii din ultimele luni. Mitropolitul Vladimir a trecut în revistă principalele evenimente, menţionând despre rezultatele verificărilor efectuate în cadrul parohiilor din Eparhia de Centru, despre desfăşurarea manifestărilor prilejuite de aniversarea a 15 ani de la înfiinţarea Eparhiei de Tiraspol şi Dubăsari, precum şi despre activitatea şi popasul aniversar al Orfelinatului „Preafericitul Iosif".


Un capitol aparte a fost efectuarea unor bilanţuri privind implicarea Mitropoliei în ajutorarea sinistraţilor. Arhiereii au propus să nu fie trecută în umbră această problemă, care rămâne a fi actuală, deoarece multe familii nu sunt asigurate cu locuinţe. S-a decis ca Biserica să se implice în ajutorarea câtorva familii sinistrate.

Prea Sfinţitul Petru de Hâncu a relatat despre cele 400 de cereri parvenite din partea credincioşilor care sunt alarmaţi de introducerea obligatorie a paşapoartelor biometrice din 1 ianuarie 2011. La acest subiect şi-a expus punctul de vedere şi PS Marchel de Bălţi şi Făleşti, care recent a participat la şedinţa unei comisii patriarhale specializate, unde a fost abordat şi acest subiect. S-a constatat că noul tip de paşapoarte vine cu cipuri care pot influenţa asupra libertăţii umane. S-a decis să se facă demersuri către organele de resort în vederea explicării sistemului de funcţionare a acestor noi tehnologii, precum şi despre posibilitatea de a obţine acte fără cipuri biometrice.

De asemenea, s-a decis ca cele 7 parohii din actualul raion Râşcani, care intră în componenţa Eparhiei de Edineţ şi Briceni, să treacă administrativ în componenţa protopopiatului Râşcani. În acelaşi timp Mănăstirea Rudi va intra în componenţa Eparhiei de Centru.

A fost analizată propunerea din partea preotului paroh din s. Purcari, r. Ştefan-Vodă de a reorganiza parohia în obşte monahală, propunându-se să continue lucrările de construcţie a edificiilor auxiliare, după care să se revină asupra subiectului cu propuneri concrete întru reorganizarea parohiei.

Totodată, au fost înaintaţi câţiva candidaţi la treapta de episcop pentru eparhiile vacante, urmând a fi analizate minuţios persoanele potrivite pentru aceste scaune eparhiale.



www.mitropolia.md

15.09.2010

Introducerea disciplinei „Bazele Ortodoxiei” în şcoală – o necesitate

Problema introducerii disciplinei „Bazele Ortodoxiei" în şcoală a provocat discuţii controversate în societate. Aceasta este o urmare a secularizării intensive, când valorile spirituale sunt plasate pe al doilea plan sau sunt date uitării.


Lumea, în mare parte, se axează pe satisfacerea unor necesităţi efemere, de ordin material. Acest lucru ne îngrijorează mult. În situaţia creată, este firesc să ne punem întrebarea: „Ce ar trebui să facă, Statul, Biserica, întreaga societate, ca tânăra generaţie să fie interesată în desăvârşirea personală, în relansarea spirituală, economică şi politică a ţării şi, nu în ultimul rând, în stabilirea unor relaţii normale cu sine şi cu cei din jur?".

Într-o ţară în care se operează tot mai frecvent cu noţiunea de integrare europeană, ar fi necesar să răspundem şi la această întrebare: „Ce am putea oferi noi Europei şi ce ar putea să ne ofere ea, pentru a schimba climatul moral-spiritual din societate, pentru a stopa plecarea în masă a populaţiei în afara ţării?".

Moldova este o ţară ortodoxă. Dacă noi suntem interesaţi în promovarea valorilor pe care le are la bază Ortodoxia, va trebui să dăm răspuns şi la întrebări de felul acesta: „Care sunt obiectivele ce urmează a fi realizate ca să rezistăm provocărilor lumii secularizate?", „Cum trebuie să fie un cetăţean care ar contribui la schimbarea feţei acestei ţări şi a lumii?".

Toate întrebările de mai sus pot fi rezumate printr-o singură întrebare: „Care este sensul vieţii umane?". Îndemnul spre sfinţenie este sensul vieţii umane: „Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru; fiţi sfinţi, cum Sfânt sunt şi Eu" (Levitic 11, 44), „Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este" (Matei 5, 48).

Clarificarea sensului vieţii şi al destinului etern, la care suntem chemaţi, este un deziderat în virtutea faptului că Iisus Hristos S-a întrupat, a pătimit, S-a îngropat, a înviat pentru ca toţi oamenii să poată ajunge în Împărăţia Slavei celei negrăite. Dorinţa de a-L căuta, de a-L cunoaşte şi de a-L urma pe Dumnezeu trebuie cultivată. Pornind de la acest adevăr, introducerea disciplinei „Bazele Ortodoxiei" în şcoală este justificată.

Întru susţinerea acestei idei putem aduce şi următoarele argumente:

1. Secularizarea intensivă are un impact negativ serios asupra mentalităţii omului contemporan.

2. Nu putem promova nişte valori eterne, dacă nu acceptăm un Adevăr, Adevărul este Hristos, Biserica Ortodoxă, care patronează calea spre mântuirea noastră, aşa cum au hotărât Sfinţii Părinţi la Sfintele Sinoade.

3. Suntem un popor de sorginte latină, dar cu însemne ortodoxe din naştere. Denumirea disciplinei „Bazele Ortodoxiei" specifică cu exactitate obârşia spirituală a neamului nostru.

4. Biserica Ortodoxă tratează omul şi din perspectivă eshatologică. Ne preocupă starea omului nu doar aici, în această viaţă, dar şi locul lui în veşnicie.

5. Biserica Ortodoxă respectă libertatea omului, care este un dat ontologic. Ea nu face prozelitism, nu umblă pe străzi, nu bate în uşile oamenilor impunându-şi valorile.

6. Introducerea disciplinei „Bazele Ortodoxiei" în sistemul de învăţământ preuniversitar, va tempera spiritele, va pune capăt discreditării şi încercării de a manipula Biserica în perioadele electorale.

Pentru a dăinui trebuie să avem nişte repere concrete. Care-i oferta educaţională a statului în acest sens? Ce vrem de la cetăţeanul de mâine? Să fie creştin adevărat, să fie responsabil, să fie autocritic, să fie competitiv? Dacă chestiunile acestea sunt concretizate, atunci ele au un loc bine determinat în oferta educaţională a statului.

Biserica este acuzată că solicită studierea obligatorie a disciplinei „Bazele Ortodoxiei". Această acuzaţie nu corespunde realităţii. Biserica propune ca disciplina să fie introdusă în planul de învăţământ, ca ofertă educaţională a statului. La cererea scrisă a părinţilor, elevii pot să nu studieze această disciplină. Opţiunea este a părinţilor, dar oferta educaţională trebuie să rămână a statului. Statul propune sistemul de valori, subiecţii educaţionali şi părinţii optează pentru ele.

Hotărârea Guvernului de a introduce disciplina „Religia" în schema orară nu este una dintre cele mai reuşite. Ne întrebăm: care este statutul disciplinei „Religia" în planul de învăţământ-cadru? Este o întrebare la care ar dori să afle răspuns nu doar cei care optează pentru introducerea disciplinei „Bazele Ortodoxiei" în şcoală.

Problema introducerii disciplinei „Bazele Ortodoxiei" în sistemul de învăţământ preuniversitar rămâne a fi rezolvată. Biserica Ortodoxă din Moldova îşi rezervă dreptul de a reveni la această problemă.
           
                                                                                                      mitropolia.md

Scrisoarea din temniţa bolşevică a Sfântului Patriarh Mucenic Tihon adresată tuturor Creştinilor.

Prin mila Domnului nostru Iisus Hristos, Patriarhul Tihon, ucenicul şi pătimitoriul Lui, merg la moarte mucenicească pentru Hristos şi credinţa Pravoslavnică, cu mare bucurie duhovnicească, nădăjduind la mila lui Dumnezeu, că Domnul nostru Iisus Hristos mă va număra în Ceata Mucenicilor, învrednicindu-mă de Cununa cerească şi nu numai pre mine, ci şi pre toţi cei ce mă vor urma şi nu vor intra în cârdăşie cu Serghie şi cu puterea sovietică, şi nu vor primi pecetea lui antihrist, ci vor merge la munci şi la moarte pentru Hristos şi credinţa Pravoslavnică. Fiindcă toţi cei ce vor răbda până la sfârşit, se vor învrednici de Cununile cele muceniceşti şi vor moşteni Împărăţia Ceriurilor. Toţi cei ce vor rămâne până la sfârşitul vieţii lor credincioşi Domnului Hristos şi Pravoslaviei.


Fiii mei! Vă Blagoslovesc pre voi în Numele Domnului nostru Iisus Hristos! Blagoslovenia lui Dumnezeu şi a mea să fie cu voi în veci. Amin. Iară pre Serghie şi pre toţi episcopii şi preoţii cei ce au vândut pre Hristos şi credinţa Pravoslavnică, pre lupii cei în piei de oaie, îi Blestem! Îi Blestem pre pierzătorii Sufletelor creştineşti, cari nu au vrut să meargă împreună cu mine la mucenicie, ci s-au lepădat de Dumnezeu şi de credinţa Pravoslavnică şi-au iscălit să colaboreze cu puterea sovietică, ca să piardă Suflete creştineşti şi Pravoslavia. Iată pentru cari lucru au primit ei "slobozenia". Iară eu pre toţi aceştia îi predau Anathemei! Fiii mei, voi mai mult pre mine nu mă veţi mai vedea şi glasul meu nu-l veţi mai auzi, fiindcă eu nu mă învoiesc să iscălesc ca să lucrez cu spurcata putere sovietică şi de aceea pre mine nu mă vor mai slobozi din temniţă, ci mă vor munci, ca să mă omoare. Iară pre episcopii şi preoţii cei ce-au iscălit, pre aceia i-au liberat şi Serghie, cari au luat cu de-a sila Prestolul Patriarhiei, s-au făcut prieten al satanei. El a iscălit să lucreze cu satana! Să dea la munci şi la moarte pre toată ierarhia bisericească şi pre tot clerul bisericesc cari nu se învoieşte să lucreze dimpreună cu ei şi cu puterea sovietică. Serghie, acest lup în piele de oaie, a predat de acum la moarte mai mult de o sută de Episcopi şi mii de duhovnici, luptători pentru Pravoslavie şi ei de-acum nu mai sânt, căci au fost împuşcaţi. Dar iată că şi eu, îmi aştept pedeapsa cu moartea, cari din clipă în clipă trebuie să vie.Fiilor! Pravoslavie în Rusia nu mai este şi nici nu va mai fi, căci nu va mai rămâne în libertate nici un episcop sau preot, slujitor al lui Dumnezeu! Ci vor rămânea numai acei episcopi şi preoţi cari vor fi agenţi GPU, căci ei vor sluji o vreme în biserici, ca să piardă Sufletele cele creştineşti. Şi-atunci când ei cu totul vor aduce norodul în rătăcire şi minciună, atunci ei vor convinge norodul ca să lucreze şi în Sfintele Duminici, şi în Sfintele Sărbători, şi să nu mai ţină nici Sfintele Posturi, ci cu totul să se predea şi să se supună pre sine puterii sovietice: "Căci toată stăpânirea dela Dumnezeu este". Iar atunci când stăpânirea va dărâma bisericile şi le va preface pre unele în cluburi şi teatre, atunci norodul să stea cuminte şi să rabde cu "smerenie". Căci unde merge păstorul, acolo merge şi turma. Nu pot să vi le descriu în amănunt pre toate cele ce vor fi în acele vremi, fiindcă acuma cu totul sunt umflat de foame şi mâna mea nu mai scrie bine, nu mai am nici putere şi vederea tare mi-a slăbit. Şi de aceea, de nu am scris ceva până la capăt, după conţinut îndreptaţi.Copiaţi această scrisoare şi o transmiteţi tuturor Creştinilor, dar şi prin viu grai să spuneţi la toţi credincioşii aceste ultime ale mele cuvinte. Vă Blagoslovesc înainte de moarte: rugaţi-vă singuri prin casele voastre, fără preoţi, fiindcă ei sânt lupi în piele de oaie. Singuri îngropaţi morţii, singuri botezaţi copiii. Iar căsătoriile, să le blagoslovească tata şi mama cu Sfintele Icoane. Rugaţi-vă fiecare după cum ştie şi după cum poate, ţineţi toate Posturile, cinstiţi Sfintele Sărbători, păziţi credinţa Pravoslavnică pană la sfârşit.Fiilor! În vremea stăpânirii sovietice credinţă Pravoslavnică nu va mai fi. Şi atâta vreme nu va mai fi credinţă Pravoslavnică, cât va fi şi stăpânirea sovietică. Dar dacă noi ne vom ruga neîncetat şi vom posti, apoi atunci va mai fi pentru o scurtă vreme, o oarecare libertate religioasă. Şi-atunci, toţi revoluţionarii bisericeşti, popii şi vlădicii, slujitorii sovietelor, ucigătorii şi pierzătorii Sufletelor creştineşti din nou îşi vor lua locurile în biserici, de cari ei odinioară s-au lepădat. Dar voi, robii cei aleşi a lui Dumnezeu, să nu vă împărtăşiţi cu ei, şi să nu mergeţi la ei ca să vă rugaţi, căci ei toţi se află subt Anathemă şi blestem.* Şi pentru ca ei iarăşi să aibă dreptul dela Dumnezeu să săvârşească Sfintele Slujbe în Biserică, ei trebuie să se roage şi să postească în zatvor vreme de trei ani de zile, având voie să mănânce numai o bucată de pâine şi să bea un pahar cu apă, odată în zi, după apusul Soarelui. Iar după acest Canon, să se spovedească deschis înaintea norodului pentru păcatele lor şi numai după aceea vor putea să primească iarăşi dela Dumnezeu darurile şi drepturile depline ale unui preot creştin, în toate eparhiile. Căci drepturile şi darurile preoţeşti şi arhiereşti vor supraveţui numai în Japonia, şi aceasta, dacă japonezii vor rămâne tari în credinţă până la sfârşit şi nu-L vor vinde pre Hristos. Iară prin alte ţări, Pravoslavia abia dacă va mai supraveţui câte puţin, pe alocuri. Iar aşa, numiţii înnoitori ai credinţei, cei ce singuri pre sine se "sfinţesc" şi se numesc creştini, preoţi şi arhierei, aceştea toţi se află în slujba satanei, în slujba minciunii şi a înşelării Sufletelor creştineşti, căci atunci în biserici, "urâciunea pustiirii va sta în locul cel Sfânt". Urâciune a pustiirii, cari îşi trage rădăcina sa încă din vremea despărţirii Bisericii Răsăritului de Biserica Apusului, cea din Roma. Dar Domnul Dumnezeul nostru Iisus Hristos, nu va mai răbda această fără-de-Lege şi va veni să Judece noroadele.Fiilor! Încă odată vă mai spun, din tot sufletul, aflându-mă în boală, pre patul de moarte, ca un bolnav, cari înainte de moarte primeşte uşurare de boala sa, iar apoi se ia dela dânsul şi boala, şi moartea: va mai fi o oarecare libertate religioasă şi pre urmă gătiţi-vă pentru Dreapta şi Înfricoşata Judecată, Judecata cea mai de pre urmă, definitivă şi fără de nici o întoarcere. Fiecare om să aştepte Judecata lui Dumnezeu. Amin.



                                                                                                      tradiția ortodoxă.ro

13.09.2010

Manifestanţi americani au ars exemplare din Coran

Manifestanţi americani au ars exemplare din Coran


Doi lideri religioşi din Tennessee au ars sâmbătă, la nouă ani de la atentatele din 11 septembrie 2001, exemplare din Coran într-o curte din localitatea Springfield, iar alţi manifestanţi au rupt pagini din cartea sfântă a musulmanilor, informeaza realitatea.net.

Pastorii Bob Old şi Danny Allen au avut motive diferite pentru a arde cartea sfântă a musulmanilor, niciunul legat de planurile de a construi o moschee şi un centru islamic în apropiere de Ground Zero.

"Ţine de credinţă, ţine de iubire, dar trebuie să ai cartea corectă în spate. Aceasta este o carte a urii, nu o carte a iubirii", a declarat Old în timp ce ţinerea Coranul în mână.

Cei doi lideri religioşi au spus că au ars cărţile pentru a apăra Constituţia Statelor Unite şi poporul american. Aceasta este o mişcare criticată de grupurile creştine, de politicieni şi chiar de unii membrii ai familiilor lor. Trei femei care au rude care luptă în străinătate au protestat în faţa casei lui Old, temându-se că arderea Coranului va determina musulmanii să se răzbune pe trupele americane.

Tot sâmbătă, un grup de creştini conservatori au rupt câteva pagini din Coran în faţa Casei Albe, pentru a protesta faţă de ceea ce au numit "şarada islamului". "Şarada că islamul este o religie paşnică trebuie să se încheie", a spus Randall Terry, un militant antiavort şi unul dintrei cei şase oameni care au participat la protest.

Câţiva turişti curioşi s-au oprit să privească, iar poliţia a notat numele participanţilor, dar nu a intervenit.



                                                                                                     http://www.libertatea.ro/

28.08.2010

La Multi Ani draga parinte.

Mult stimate parinte Serghei,calde si sincere felicitari cu ocazia zilei Dumneavoastre de nastere.Va uram multa,multa sanatate,realizari frumoase si inca zeci de zile senine alaturi de turma pastorita.
Bunul Dumnezeu cu Harul si cu Iubirea sa de oamneni sa va ajude a duce pina la capat cu demnitate crucea preotiei.

                           Cu stima deosebita: Corul de tineri ai Parohiei precum si toti enoriasii.

Sfintul Stelian a Invins flacarile...

Teribilul incendiu de luni seara de la Maternitatea Giuleşti, din Capitală, a curmat vieţile a cinci bebeluşi, iar alţi şase, grav răniţi, se zbat acum între viaţă şi moarte. Doar un miracol i-a ajutat pe aceştia din urmă să reziste flăcărilor rupte parcă din iad. Anchetatorii au găsit, într-unul din pătuţuri, o iconiţă ce-l înfăţişează pe Sfântul Stelian ţinând un prunc în braţe.În salonul devastat de incendiu totul a fost distrus. Prizele s-au topit şi s-au scurs efectiv pe pereţi, telefonul de urgenţă a devenit şi el o baltă "îngheţată" de plastic, ba chiar şi obiectele din metal s-au deformat din cauza căldurii. Trei din cele 11 suflete care abia apucaseră să vină pe lume au pierit în timp ce flăcările le mistuiau pătuţurile ori incubatoarele în care se aflau, iar alţi doi, la scurt timp după aceea. Cum au supravieţuit ceilalţi şase celor 200 de grade Celsius la care ajunsese temperatura în "salonul groazei" e o enigmă până şi pentru anchetatori. Un mic obiect de cult descoperit de unul dintre aceştia i-a făcut însă şi pe ei să creadă în minuni!


Anchetatorii spun că e o minune

"Am rămas uimit când am găsit o iconiţă într-unul din pătuţuri. Era pusă sub o saltea care era total carbonizată. Nu-mi venea să cred că a rămas întreagă, chiar dacă este plastifiată, în condiţiile în care tot plasticul din salon l-am găsit topit", ne-a povestit cel care a descoperit micuţul obiect de cult. Iconiţa, care-l înfăţişează pe Sfântul Stelian cu un prunc în braţe, este sfinţită, iar pe spate are semne că a trecut printr- un incendiu. "E o minune! Mi-au dat lacrimile. Vă rog să i-o daţi părintelui care a pus-o acolo. Măcar cu asta să rămână. Ştiu că bebeluşii din pătuţuri au murit asfixiaţi luni seara. Totuşi, sper şi mă rog la Dumnezeu ca iconiţa să-l fi protejat pe copilaş şi acesta să trăiască", a mai spus anchetatorul.

Supravieţuitorii sunt în stare gravă, dar stabilă

Starea celor şase bebeluşi care au supravieţuit incendiului de la Giuleşti e în continuare gravă, dar stabilă. Purtătorul de cuvânt al spitalului, Raluca Alexandru, a declarat, ieri, că unul dintre copii are arsuri extensive şi de căi respiratorii, astfel că va rămâne în continuare intubat şi dependent de ventilaţia mecanică.


                                                                                                             sursa:ortodoxia.md

26.08.2010

Părintele IOAN de la Rărău spunea foarte clar SA NU LUAM BULETINE sau orice act CU CIP ...

Parinte Ioan, Sfintia Voastra cum vedeti problema aceasta a cipurilor? Cum afecteaza ele mantuirea si cum sa se raporteze credinciosii la ele, atata timp cat insisi episcopii si duhovnicii lor ii indeamna la aceasta pecetluire? Ce pot sa spun? Este limpede ca ni se pregateste o cumplita dictatura. Aceasta dictatura a cuprins si paturile bisericesti, din pacate si in curand sinodul se va transforma intr-o dictatura colectiva, incat nimeni sa nu se poata impotrivi. Se vorbeste mereu de Ortodoxie, suntem ortodocsi, dar ce fel de ortodoxie? Ecumenica? Satanica? Mantuirea vine numai prin doua lucruri: dreapta credinta si faptele. Fara dreapta credinta poti sa faci orice fapta buna, poti sa arzi si in foc pentru Hristos, dar daca nu ai dreapta credinta, degeaba...

--------------------------------------------------------------------------------
Daca nu mergi pe drumul cel drept cu masina, n-ajungi la destinatie. Asa cad bisericile toate. Apropo de antihrist, ati citit vedenia Sfantului Ioan de Kronstadt cu Sfantul Serafim de Sarov? O vedenie infricosatoare, ca intr-o noapte a aparut Sf. Serafim de Saraov la Sf. Ioan de Kronstadt si l-a luat intr-o rapire duhovniceasca prin vazduh si s-au aratat acolo munti de trupuri insangerate... Asta a fost cu vreo suta de ani in urma si s-a petrecut in Rusia, dar ce s-a intamplat acolo se intampla peste tot. „Pai, ce-s cu trupurile astea?" „Astia sunt mucenicii de pe timpul lui antihrist. Rau de sange". „Ce-i cu asta?" „Asta e sangele varsat pentru Hristos de pe timpul lui antihrist". Vede deodata norii si niste sfesnice albe frumoase ardeau sus, la Sfanta Treime. Si au inceput sa cada: unul, zece, o suta, trei sute, cu miile cadeau jos. Cand ajungeau jos, se stingeau, se sfarmau cu desavarsire, nu mai era nimic. „Ce inseamna asta"? „Asa vor cadea bisericile in erezie". La urma au ramas numai sapte sfesnice arzand. Astea sunt cele sapte biserici, care au ramas in dreapta credinta. Trebuie sa va ganditi: Ce inseamna astfel de biserici? Vor fi biserici intregi sau biserici regionale sau biserici statale, cum va fi? Nimeni nu stie. Scris este: «Cel ce va rabda pana la sfarsit, acela se va mantui». Niciodata nu trebuie sa te miri de cei ce cad. Sa te miri de cei ce stau. De cazut e usor. Cel ce iubeste viata aceasta, o pierde pe cea din vesnicie. Aceia sunt cei ce se leapada pentru interesele materiale de Iisus Hristos, de dreapta credinta. Il caut pe Dumnezeu cu adevarat, nu ma leaga nimic in lumea asta. Preotii de mir sunt o problema; ei sunt casatoriti, au o familie, si singura lor sursa de existenta este preotia. Si ca sa-si intretina familia, sa-si ia hrana la copii, se leapada de Hristos. Ei fac cica „sfanta ascultare", asa i-a invatat comunistii pe preoti si pe ierarhi – „sfanta ascultare". De cine sa asculti: de Dumnezeu sau de satana? Aici e intrebarea. Ascult de Dumnezeu, de satana n-avem nevoie.

- Parinte, si cui lasam turma? Oamenii nu stiu, sunt prost informati, preotii nu le spun nimic.

- Pai ce sa le spuna preotii? Nu prea ii intereseaza pe preoti. Preotul isi vede de familia lui, de spovedit, de impartasit, de inmormantat, de botezat, isi fac datoria.

- Multi isi pun problema: Ce fac daca nu iau actele acestea cu cip? Cum voi putea vietui?

- Depinde ce fel de trai vrea: trai in Hristos sau trai in lumea asta, ca sa traiesti bine pe pamant. Isav, pentru un blid de linte s-a lepadat de dreptul de intai nascut. Asa si noi de mantuire, pentru o paine, pentru un blid de linte. Cine are nevoie de cip sa-l ia, cine nu, nu.

- Asa-i, parinte, dar unii propovaduiesc ca daca ai credinta in suflet, poti sa primesti cipul si nu-i lepadare.

- Dar unde-i credinta daca primesti cipul? In numele cui crezi? Cipul pe cine reprezinta?

- Ei spun ca trebuie sa dai Cezarului ce-i al Cezarului, sa dam statului ce ne cere.

- Problema e ca cipurile nu cer cele ale Cezarului, ci pe cele ale lui Dumnezeu. E un buletin cu cip, nu? Ce inseamna buletin cu cip? Identitatea ta, nu? A cui? A lui 666, nu? Atunci, ce-am facut eu? M-am lepadat de Hristos.

- Am inteles ca vor incerca sa puna un cip chiar la nastere, noilor nascuti. Si atunci mama ce sa faca, in cazul in care va fi obligata sa-si lase copiii implantati de la nastere?

- Sa duca viata curata, ca si o fecioara. Sa nu mai fie mama, ca sa nu bage un suflet in iad si sa se duca si ea cu el cu tot in iad.

- Dar ce sa faca cele care sunt acum insarcinate, care trebuie sa nasca?

- Inainte nu existau case de nastere. Se gasea cate o batrana, cate o baba, cate o moasa. Caci daca vrea Dumnezeu sa traiesti, traiesti, daca vrea sa mori, mori. Mori crestin, nu mori lepadat de Hristos. Ce va folosi unui om daca va castiga lumea toata, dar isi va pierde sufletul sau? Degeaba ai functie mare, degeaba ai bani multi, degeaba ai viata lunga, – la ce-ti foloseste?

- Atunci inseamna ca nu mai este de folos sa te casatoresti.

- Pai, nu prea e de folos, mai ales pentru aceste vremuri. Daca era de folos, ma insuram si eu. Viata, o singura data o ai data de Dumnezeu aici pe pamant. Ce faci cu ea? Cum o folosesti? Asta conteaza. Poti sa castigi viata cea vesnica, si poti s-o pierzi definitiv. Fiecare alege. Nu culege, alege. Daca culegi, mananci mere stricate pana mori.

- Parinte, stiti ca se pregateste cel de-al optulea sinod ecumenic. Ce efecte credeti ca va avea el aspra Bisericii?

- Cred ca acest sinod va fi mai mult unul ecumenic, decat panortodox. Un sinod de amestec. Una-i prietenia sociala, tehnica, politica, alta este prietenia duhovniceasca. Eu niciodata nu am sa pot sa fiu prieten cu un catolic, nici cu un protestant, nici cu un otoman, nici cu un iudaic, nici cu un pagan, nici cu un ateu.
- Si cum ne raportam la ei?
- Intr-o familie sunt mai multi frati, nu? Sunt si ascultatori si neascultatori, sunt crestini si necrestini. Sunt si oameni cinstiti, si sunt si banditi si hoti. Suntem creati de Dumnezeu, dar nu toti suntem fiii lui Dumnezeu. Cum pot sa fiu eu prieten cu un adventist care scuipa o icoana a Maicii Domnului? Eu fac cruce, el scuipa crucea; eu sarut icoana, el scuipa icoana. Cum pot eu sa fiu prieten cu el? Se poate? Nu se poate.

- Stiti ca in doua biserici stim noi, una in Iasi si una in Timisoara, sunt inregistrari facute ca s-a slujit un ritual masonic, oficiat de preoti ortodocsi, ca si la calugarie, un ritual al cavalerilor de la Malta.

- Nu dau atentie dreptei credinte. Asta este. Nu stiu ce inseamna dreapta credinta. Daca se spune in sinoade ecumenice ca cel ce se roaga cu ereticii sa fie anatema, cum nu ne infricosam? Dar masonii nu sunt eretici? Ce sunt ei? Daca eu ma rog cu un catolic, cu un mason, nu cad sub anatema? Cad. Prieten pot sa fiu cu el, in masura in care cumparam o paine impreuna, lucram un ogor impreuna, facem o masina impreuna, nu? Negot facem, dar in ceea ce priveste credinta, nu. Ce legatura are intunericul cu lumina? Adevarul cu minciuna? Dreptatea cu nedreptatea?

- Ce sfat le dati credinciosilor care nu mai au in jurul lor duhovnici care sa marturiseasca dreapta credinta si care sa lupte impotriva sistemului acesta antihristic? La cine sa se duca?

- La Hristos sa se duca. Sa se roage. Ce sa faca altfel? Sa se spovedeasca, sa se impartaseasca, ca harul lucreaza in continuare ...daca preotul e hirotonit si nu-i eretic.

- Dar daca slujeste cu ereticii?

- Treaba lui, nu ma mai duc. Sa se roage la Dumnezeu. Ce faceau primii crestini cand erau prigoanele acelea pagane? Il slujeau pe Hristos si mureau. Asta e solutia. Ori murim, ori traim, ai Domnului sa fim.

- Ce sfant e mai apropiat de romani, acum in vremurile acestea?

- Maica Domnului, Mantuitorul nostru Iisus Hristos, Dumnezeul nostru. Dar, din punct de vedere istoric il avem pe Sfantul Andrei, Apostolul care a pasit pe pamantul tarii noastre. Daca nu-i Maica Domnului, nu exista mantuire. Nu exista. Cel ce nu se impartaseste des, ca sa ia legatura cu Iisus Hristos si cel ce nu are pe Maica Domnului de prieten si de ajutor, nu se poate mantui. Nu zice Mantuitorul ca „cel ce mananca Trupul Meu si bea Sangele Meu voi petrece intru el"? Noi ce dorim, decat sa petrecem cu Iisus Hristos, nu? Si mai zice ca „cel ce nu mananca Trupul Meu si nu bea Sangele Meu, nu are viata intru el". Ce rost are viata fara Hristos? Vorbim de viata in Hristos, viata duhovniceasca, dar carei aceea? Degeaba faci mancare daca nu mananci, nu? Vorbesti despre Dumnezeu, dar fugi de El. Ce inseamna vrednicie pentru impartasanie? Intai si intai sa ai dreapta credinta, in al doilea rand sa ai dragoste si sa-l doresti pe Iisus Hristos, ca sa te unesti cu El, in al treilea rand sa fii impacat cu toata lumea, sa fii spovedit, sa te rogi pentru vrajmasi; cauta, vezi poruncile si apoi te impartasesti. Nu-i asta viata in Hristos? Cam asa spune Sfantul Nicolae Cabasila, nu? Mantuitorul a zis ca „cel ce nu mananca Trupul Meu si nu bea Sangele Meu nu are viata intru el". De unde viata? Nu de la Hristos? Dar dracul intotdeauna incearca sa-i desparta pe crestini de Sfanta impartasanie, ca sa nu se impartaseasca; sa nu aiba putere, sa nu aiba legatura cu Dumnezeu, ca daca te impartasesti cu Sfintele Taine, te unesti cu Iisus Hristos. Cum spun Sfintii Parinti: Trup cu trup, Sange cu sange si Duh cu duh, fac una cu Iisus Hristos. „Cine mananca trupul Meu petrece intru Mine". Cine nu vrea sa petreaca cu Iisus Hristos? Cine nu vrea sa-L aiba pe Iisus Hristos in El? Masonii, ateii, necredinciosii, nu? Ce faceau primii crestini? Se impartaseau in toata ziua si erau atat de infocati in credinta, incat lasau familii, lasau servicii, averi, tot si-l marturiseau pe Hristos in public. Si primeau cele mai crunte chinuri, si asa Il marturiseau pe Iisus Hristos. Daca n-ai pe Mantuitorul Iisus in tine, tremuri la prima adiere de vant. Ce-i foloseste omului viata, daca n-are pe Dumnezeu si traieste ca un pagan? Prin rabdarea voastra va veti mantui sufletele voastre. Prin rabdare, rabdare... Ne supunem la toate, dar pana la credinta. Ne-am nascut crestini ortodocsi, trebuie sa murim crestini ortodocsi, altfel nu ne mantuim.

- Si daca biserica noastra va pactiza cu catolicii?

- Eu n-am sa fiu catolic niciodata. Nu-i mai pomenesc. Papa uzurpa tronul lui Iisus Hristos, nu? Cine a facut pe papa vicar? S-au uitat sute de milioane de oameni la televizor cand a fost intronizat papa, dar cand L-au vazut pe Iisus sa vina sa-l aseze pe el vicar? Unde era papa cand Mantuitorul S-a rastignit pentru oameni? Unde era papa cand Dumnezeu a creat lumea? Dar cand au facut inchizitia si cand au facut cruciadele? A auzit toata lumea, stie toata lumea de faradelegile lor. Marturie sunt mucenicii de la Muntele Athos si din alte parti. Toate minciunile sunt de la romano-catolici, toate inselaciunile. Ei nu se apropie de dreapta credinta, ei n-au harul Duhului Sfant si nici nu fac invocarea Duhului Sfant. Asa cum a inceput lumea, asa si sfarseste.

- Adica?

- Prin mucenicie. Cum a inceput crestinismul asa si sfarseste. Si-i ia Dumnezeu pe cei ai Lui.

- Credeti ca vom reveni la biserica de catacomba?

- Asta Dumnezeu stie. Nu stiu daca catacomba va mai fi de vreun folos. De folos iti este sa pastrezi dreapta credinta, sa marturisesti. Si asta a spus-o Apostolul Pavel: sa crezi cu inima, sa marturisesti cu gura. Si unde sa te mai cobori in catacomba, ca te vede de la 15 kilometri inaltime si la 4-5 metri adancime.

- Deci sa ramana fiecare acolo unde este si sa marturiseasca?

- Dar unde sa te duci? La turci, la paganii aceia? In Italia, la eretici? Unde sa te duci? Asta e o inselaciune. Ma duc sa ma retrag, sa ma ascund. Unde? Dupa care copac? Acelasi lucru l-a spus si parintele Iustin. Mai, stati acolo, si marturisiti. Asa cum s-a intamplat la manastirea Iviru, la cruciada a patra cu icoana Maicii Domnului, Portarita. Au luat-o de la poarta, in biserica, ca sa-i ocroteasca de furia cruciatilor. Icoana s-a dus iar la poarta. Au luat-o in biserica, s-a dus iar la poarta. Cand s-o ia din nou, le-a spus Maica Domnului: „Eu va apar pe voi, nu voi pe mine". Ce, noi il aparam pe Dumnezeu? Dumnezeu ne apara pe noi. Si cand au atacat cruciatii, intr-o secunda, un nor asa de gros, o ceata asa de mare de nu se mai vedea mana, a venit peste ei. A fost furtuna, a rasturnat tot, s-a desfiintat cruciada a patra. Am fost nu stiu la ce manastire la Muntele Athos, unde s-a daramat biserica. Uitati, foarte interesant. Era la cruciada a patra. La o parte din preoti le-a fost frica de cruciati, cand ii vedeau imbracati cu zale, cu sulite, cu iatagane si au primit sa slujeasca cu romano-catolicii in biserica. Iar in timpul liturghiei, s-a daramat biserica pe ei si i-a omorat. Acum cativa ani in urma, m-am dus acolo la manastirea aceea si bucatarul era un oltean de-al nostru si tocmai se ridica biserica. Erau cinci romani zidari, erau sus acolo cu o macara, rezideau biserica. Ce-i cu asta? Ce s-a intamplat? De ce o ridica. Zic ca Uniunea Europeana a dat treisprezece milioane de euro ca sa refaca biserica, sa zideasca, ca sa nu mai vada biserica daramata, ca sa nu mai intrebe nimeni de ce s-au daramat biserica si sa afle ca s-a daramat dupa ce au slujit ortodocsii cu catolicii. M-am mai dus o data si n-am mai vazut biserica deloc. Era o cladire mare, acoperita, inautru se vedea biserica, dar afara nu se mai vedea, ca sa nu se mai stie trecutul. La manastirea Marea Lavra, doi preoti acolo au slujit cu catolicii, dar cand au murit, n-au mai putrezit. Ei vor sa ingroape trecutul, dar nu vor reusi. Insa nici noua nu ne va fi usor; va fi vreme de mucenicie! Dar sa nu ne temem ca nu noi, ci Maica Domnului ii va apara pe toti cei care nu s-au inchinat lui veliar.



extras din revista Atitudini, nr. 7

                                                                                         sursa: http://www.ortodoxia.md/

24.08.2010

Păcatele care opresc de la Sfânta Împărtăsanie si canonisirea lor după Sfîntele Canoane

Păcatele care opresc de la Sfânta Împărtăsanie si canonisirea lor după Sfîntele Canoane


(Molitfelnicul Mare de Chisinău, ed.1820, pag.501-527.)


Fermecătorii sau vrăjitorii, 20 de ani să nu se împărtăsească.

Cei care se duc la fermecători, 6 ani să nu se împărtăsească.

Cei care dau în cărti, care dau cu bobii, care ghicesc în cafea, care dau cu ghiocul, care descântă si cei care se duc la ei; cei care poartă talismane, mărtisoare, buruieni descântate sau altceva de acest fel; cei care pun semne la copii si la vite să nu se deoache, 6 ani să nu se împărtăsească.(Canonul 61 Trulan.)

Cine cheamă vrăjitori sau fermecători pentru a face rău altora, ca un ucigas se socoteste si 20 de ani să nu se împărtăsească.(Canonul 72 al Sfântului Vasile cel Mare.68.)

Preacurvarii (Cei căsătoriti, desfrânând cu persoane străine căsătorite se numesc preacurvari.) , homosexualii (Homosexuali se numesc aceia care desfrânează anal bărbat cu bărbat sau bărbatul cu sotia lui desfrânând in chipul arătat mai sus.), cei care se împreună cu dobitoacele, cei ce se împreună cu femeile lor peste fire (împreunarea peste fire este atunci când bărbatul sau o femeie îsi fac demonica plăcere sarutându-se unde nu trebuie.), 15 ani să nu se împărtăsească.

Curvarii (Curvie se cheamă atunci când doi necăsătoriti sau văduvi desfrânează.), sapte ani să nu se împărtăsească.

Cine va curvi cu sora lui de un tată si de o mamă, 20 de ani să nu se împărtăsească.

Cine va curvi cu nora sau cu mama soacrei, 11 ani să nu se împărtăsească.

Cine va curvi cu cumnata lui sau cu vara primară, 10 ani să nu se împărtăsească.

Cine va curvi cu a doua vară, 9 ani să nu se împărtăsească.

Cine va curvi cu nasa care 1-a botezat, 20 de ani să nu se împărtăsească.

Cine va curvi cu cumătra, adică cu mama nasei care a botezat, cine va curvi cu două surori sau, femeia, cu doi frati, 11 ani să nu se împărtăsească.

Cine va curvi cu mama vitregă si cine a desvirginat o fecioară mai mică de 12 ani, acela 12 ani să nu se împărtăsească.

Cel ce a curvit cu femeia sa peste fire(împreunarea peste fire este atunci când bărbatul sau o femeie îsi fac demonica plăcere sarutându-se unde nu trebuie.), să nu se împărtăsească 15 ani; la fel si femeia se canoniseste dacă a fost cu voia ei; iar dacă a fost silită (adică fară voia ei), 6 ani să nu se împărtăsească.

Cel ce s-a căsătorit a doua oară, 1 an să nu se împărtăsească.

Cel ce s-a căsătorit a treia oară, 10 ani să nu se împărtăsească; iar de are copii si are sub 40 de ani, 5 ani să nu se împărtăsească. Dacă a trecut de 40 de ani si are copii, să nu i se mai îngăduie a treia căsătorie.

A patra căsătorie nu este îngăduită; iar dacă cineva a încheiat-o, acea căsătorie să se desfacă si 8 ani să nu se împărtăsească.

Dacă se va împreuna cineva înainte de cununia religioasă, 1 an să nu se împărtăsească.

Dacă cineva va curvi cu mama logodnicei lui sau cu o altă rudă a ei, acea căsătorie se opreste.

Cel ce a facut malahie (Onania), 40 de zile să mănânce hrană uscată si să facă câte o sută de mătănii pe zi, si cu mare căintă în suflet hotărându-se de a nu mai gresi; se poate împărtăsi cu Sfintele Taine. Dacă nu îndeplineste canonul arătat mai sus, 1 an să nu se împărtăsească.

Femeia fiind în timpul periodului, adică în zilele necurătiei ei, să nu se împreune cu bărbatul si nici în biserică nu poate să intre, însă ia anaforă si aghiazmă, ori să sărute sfintele icoane, mai înainte de opt zile, adică mai înainte de a fi trecut periodul ei. Dacă femeia, după opt zile nu s-a facut bine, atunci mai prelungeste timpul până s-a facut deplin sănătoasă. In duminici si sărbători, miercuri si vineri si în cele patru sfînte posturi de peste an, sotul ei si sotia să se păstreze în curătie ( Pentru duminici si sărbători sotul si sotia să nu aibă împreunare de vineri orele 24 si până duminică orele 17. Cei căsătoriti dorind să se împărtăsească la praznice, sărbători duminica, sau în oricare alt timp să aibă 7 zile. fără împreunare înainte si trei zile după împărtăsanie. Cei tineri. însă, de curând căsătoriti, pot să se împărtăsească cu trei zile de curătie mai înainte de a se împărtăsi, si o zi după aceea.).

Cei care fac malahie unul cu altul sau femeie cu femeie, 80 de zile să se canonisească mâncând hrană uscată în toate zilele si facând câte o sută de mătănii pe zi. De nu va împlini acest canon, 2 ani să nu se împărtăsească si să facă câte o sută de mătănii pe zi.

Cel ce a ucis de bunăvoie, 20 de ani să nu se împărtăsească.

Cel ce a ucis fară voia lui (din greseală), 10 ani să nu se împărtăsească.

Cel ce a ucis în război sau apărându-se de tâlhari, 3 ani să nu se împărtăsească.

Cel ce de bunăvoia lui s-a lepădat de Hristos si revine, la sfârsitul vietii lui să se împărtăsească.

Cel ce din cauza chinurilor s-a lepădat de Hristos, 8 ani să nu se împărtăsească.

Cel ce a furat si singur a spus fapta sa, după ce va înapoia cele furate, 1 an să nu se împărtăsească; iar dacă a fost descoperit de altii, 2 ani să nu se împârtăsească si să înapoieze cele furate sau costul lor, dacă nu le mai are.

Jefuitorii de morminte, 10 ani să nu se împărtăsească.

Furtul de cele sfinte, fie din biserică sau din altă parte, 15 ani să nu se împărtăsească.

Călcătorii de jurământ, ca si cei care au jurat strâmb, 10 ani să nu se împărtăsească.

Cei ce joacă în horă, cad sub afurisenie (Afurisenie înseamnă despărtire si lepădare de la Biserica Ortodoxă).

De se va căsători un bărbat cu o femeie evreică sau o femeie ortodoxă cu un bărbat evreu sau cu bărbat eretic, sau bărbatul ortodox cu femeie eretică, acea căsătorie să se desfacă; dar dacă iudeul sau ereticul primeste credinta ortodoxă, atunci căsătoria să rămână încheiată.

De va muri pruncul nebotezat din neglijenta părintilor, acestia 3 ani să nu se împărtăsească si să facă câte o sută de mătănii pe zi.

Femeia care si-a omorât pmncul fară să vrea, în timpul somnului, 7 ani să nu se împărtăsească.

Femeile care îsi omoară pruncii în pântece, care avortează sau fac raclaj, 10 ani să nu se împărtăsească, iar dacă se feresc să nu facă copii, 1 an să nu se împărtăsească.

Femeia care pierde pruncul fară voia ei, 1 an să nu se împărtăsească.

Cel ce ocărăste sau batjocoreste pe cineva, trei zile să se afurisească si să mănânce numai pâine cu apă. pentru că: " ... cel ce va zice fratelui meu nebun, vinovat este de gheena focului " (Matei XIII, 12).

De va avea cineva vrajbă asupra altuia si unul dintre ei moare fară ca ei să se fi împăcat, cel rămas în viată se opreste de la Sfânta Impărtasanie 1 an, si timp de 40 de zile va merge la mormântul celui mort si-si va cere iertare cu lacrimi de durere, si va face câte 50 de mătănii pe zi.

Dacă va ocărî si va batjocori cineva pe părintii săi, cu greu canon să se canonisească, iar dacă îi va bate, pe unul ca acela numai arhiereul, iar la mare nevoie si preotul, poate a-l dezlega de acel mare păcat si numai după ce si-a împlinit canonul ce i-a fost dat si numai după ce si părintii lui iarăsi 1-au primit si 1-au iertat.

Părintii care îsi neîndreptătesc copii, pe unii iubindu-i iar pe altii defâimându-i, desi ei sunt cu bună cuviintă, si nu le impart drept zestrea ce li se cuvine, dacă nu se vor îndrepta să fie lipsiti de Sfânta împărtăsanie si lepădati de Biserică, adică să se afurisească.

Acela care ar ocărî, ar bârfi, ar necinsti sau ar bate pe vreun preot, chiar dacă ar fi preotul vinovat, unul ca acela va fi dat anatemei si lepădat de la Biserică ca unul ce s-a îndepărtat de Sfânta Treime si la un loc cu Iuda va fi partea lui si 2 ani să nu se împărtăsească, chiar de 1-ar lerta preotul, căci zice Scriptura: "Pe mai marele poporului tău să nu-1 vorbesti de rău".

Cel învrăjbit cu cineva, mai înainte de a se împăca, nu poate intra în biserică si nici să trimită prinos si să facă câte 50 de mătănii pe zi până ce se va împăca cu cel pe care 1-a supărat, cerându-si iertare cu toată umilinta, iar dacă acela este vinovat si tot el nu vrea să se împace, vina rămâne asupra lui, iar acesta nu mai este sub canon.

Dacă va mânca cineva de dulce miercurea sau vinerea precum si în Postul Pastelui, 2 ani să nu se împărtăsească (Fără numai cei ce au pogorământ deoarece sunt în armată, pe santiere, în cămine etc.).

Dacă va intra cineva ca să se roage cu ereticii: catolicii, protestantii, adventistii, pocăitii, tudoristii, baptistii si altii de acest fel, dau dacă va mânca la praznicele lor, unul ca acela să se afurisească si dacă nu.se va căi să se taie cu totul de la Biserica lui Hristos, ca unul ce a căzut din har.

Dacă va lucra cineva în duminici sau în sărbători, să se afurisească, fară numai dacă va face aceasta fară voia lui.

Acela care nu merge la Sfânta Liturghie trei duminici la rând, să se afurisească, fară numai dacă este greu bolnav, încât să nu poată iesi din casă.

Dacă a stiut cineva despre altul că păcătuieste si nu 1-a oprit, cu toate că putea să-1 oprească, unul ca acela să se canonisească, la fel cu acela care a săvârsit păcatul.

Dacă cineva se împodobeste ca să facă sminteală si se dă cu mirodenii, dacă îsi vopseste părul, unghiile, fata, sprâncenele si buzele, să se afurisească (Canonul 103 Trulan).

Sinucigasului nu i se face prohodire (înmormântare cu preot) si nici în cimitir nu se îngroapă; aceasta însă numai dacă n-a fost inconstient (nebun) când s-a sinucis.

Dacă cineva ar vrea să intre în cler, dar a căzut în vreunul din păcatele prevăzute mai sus la punctele: 1 până la 19 inclusiv, de la 23 si până la 27 inclusiv, acela nu se mai poate face preot.


Extrase din " ÎNDRUMĂTORUL BUNULUI CRESTIN " (editia 1997) - de Arhimandrit GHERONTIE GHENOIU

Minuni ale Bisericii Ortodoxe

Postul iubirii Maicii Domnului


Curăţire la trup şi suflet
Postul Sfintei Marii sau Postul Sîntămariei a fost rînduit să fie ţinut în cinstea Născătoarei de Dumnezeu, care, înainte de Adormirea sa, a petrecut în neîncetată rugăciune şi post. Timp de două săptămîni, pînă pe 14 august inclusiv, ne înfrînăm trebuinţele biologice, purificîndu-ne la trup şi spirit. Ne aducem aminte de virtuţile Fecioarei încercînd să ne apropiem de ele prin propriul comportament. Postul Adormirii Maicii Domnului precedă praznicul Adormirii Preacuratei Fecioare Maria şi este mai uşor decît cel al Paştelui, dar mai aspru decît al Naşterii Domnului şi cel al Sfinţilor Apostoli. La finalul postului, vom sărbători Sfînta Maria Mare, pe 15 august. De fapt, postul Sfintei Marii este penultimul din acest an bisericesc.



Ce şi cum mîncăm
Lăsatul secului se ţine pe 31 iulie, sau 30 iulie, dacă această zi cade miercuri sau vineri. În aceste două săptămîni, vom sărbători şi Schimbarea la Faţă din 6 august, praznic ce-L proslăveşte pe Fiul lui Dumnezeu, cînd Sfinţii părinţi au acordat dezlegare la peşte, vin şi untdelemn. În restul postului se mănîncă ulei şi se bea vin numai sîmbătă şi duminică. Tipicurile şi învăţăturile bisericeşti prescriu ajunare lunea, miercurea şi vinerea, pînă la ceasul al IX-lea (ora 15.00), cînd se mănîncă hrană uscată. Marţea şi joia se consumă legume fierte fără ulei. În mănăstiri, postul este mai aspru. Zilnic, se citesc cele două Paraclise ale Maicii Domnului, din Ceaslov. Dacă Adormirea Maicii Domnului cade în zi de post, mîncăm de dulce a doua zi, adică pe 16 august, iar în ziua Adormirii mîncăm peşte. „Căci postul potoleşte trupul, înfrînează poftele cele nesăturate, curăţeşte şi înaripează sufletul, îl înalţă“, spune Sfîntul Ioan Gură de Aur.



Un post al bucuriei
Dar a posti nu înseamnă numai abţinere de la anumite alimente. Preoţii ne îndeamnă să ţinem Postul Sfintei Marii din dragoste pentru Maica Domnului, cea care ne ajută la nevoi. Nu este un post de tristeţe, cum e cel al Paştelui. E un post al bucuriei, cum spun şi cuvintele rostite în ziua Adormirii: „Mutatu-te-ai din moarte la viaţă şi de pe pămînt la cer!“. Maica Domnului a fost primită în braţe de Fiul ei, şi acum este pururea mijlocitoare pentru noi, încît nu pleacă nimeni dinaintea Ei neajutat şi neascultat. Prin urmare, să postim, dar şi să ne rugăm la Maica Domnului. Este bine ca în post să ne spovedim păcatele la duhovnic şi, dacă ne dă dezlegare, să ne împărtăşim cu Sfintele Taine.



Lupta cu ispita
Respectarea postului este o datorie creştină, dar trebuie făcut cu tragere de inimă, nu numai pentru că aşa trebuie. Mulţi dintre noi spunem că, astăzi, cînd avem servicii obositoare, stresante, cînd nu prea avem timp să gătim mîncare specială, este mai greu să postim. Mulţi colegi nu postesc şi ne privesc ca pe nişte ciudaţi. Mai mult, ne fac poftă mîncînd în faţa noastră alimente de la care încercăm să ne abţinem. Cu atît mai bine primit este postul cu cît tentaţiile şi piedicile sînt mai mari. Sinoadele bisericeşti au hotărît unele pogorăminte, adică abateri nevinovate de la normele existente, acceptate de Biserică. Copiii de pînă la 7 ani, bătrînii, bolnavii şi femeile gravide sînt scutiţi de post pe anumite perioade. Aceste dispense trebuie luate însă înainte de începerea postului, cu binecuvîntarea preotului sau a duhovnicului.



Gîndul curat şi vorba bună
Toate religiile acordă importanţă postului, practicîndu-l în diferite forme şi cu diverse motive. La creştini, postul înseamnă demonstrarea virtuţilor creştine şi nu poate fi separat de acestea, deoarece este mijloc de desăvîrşire sufletească, de luptă împotriva patimilor şi a poftelor, dar şi un semn de respect şi jertfa adusă Maicii Domnului. Sfîntul Pavel spunea că „trupul rîvneşte împotriva duhului şi duhul rîvneşte împotriva trupului“. A posti înseamnă abţinerea de la orice pofte trupeşti, inclusiv cele sexuale. Purificarea trupească trebuie împletită cu cea spirituală. Rugăciunea, gîndurile pozitive, împăcarea cu duşmanii, lupta împotriva păcatului trebuie să ne însoţească în aceste zile. „De multe ori pierdem toată osteneala noastră şi toată fapta bună, dacă nu păzim două lucruri: mintea şi limba. Că tot păcatul se începe de la minte, de la gînd şi toată fapta rea se exprimă întîi prin limbă. Trebuie mare băgare de seamă“, spune părintele Cleopa, îndemnîndu-ne în Postul Sfintei Marii să ne adresăm semenilor noştri, oricine ar fi ei, cu o vorbă bună şi un gînd curat.



Rugăciune către Preasfînta Născătoare de Dumnezeu
• „Împărăteasa mea cea preabună şi nădejdea mea, Născătoare de Dumnezeu, primitoarea săracilor şi ajutătoarea străinilor, bucuria celor mîhniţi, acoperirea celor necăjiţi, vezi-mi nevoia, vezi-mi necazul; ajută-mă ca pe un neputincios, hrăneşte-mă ca pe un străin. Necazul meu îl ştii, dezleagă-l precum vrei, că nu am alt ajutor afară de tine, Maica lui Dumnezeu, ca să mă păzeşti şi să mă acoperi în vecii vecilor. Amin!“



Şi Iisus a postit
• Postul s-a practicat de-a lungul secolelor, atît în Vechiul Testament de către marii profeţi Moise, Ilie, David, dar şi în Noul Testament. Mîntuitorul a postit 40 de zile, înainte de a-şi începe misiunea pe pămînt, înainte de a porni la propovăduire. Biblia spune că Hristos i-a învăţat pe ucenici să postească şi să se roage.



Tradiţii din bătrîni
• Legat de postul Adormirii Maicii Domnului există cîteva tradiţii populare care se păstrează din moşi-strămoşi. Se spune că, pentru sănătate şi noroc, se posteşte miercurea şi vinerea. Pentru duşmani se posteşte numai sîmbăta şi duminica, dar este mare păcat. În vechime, cei care aveau duşmani de moarte posteau marţea laolaltă cu toate animalele din curte. În tradiţia populară, pe 2 august se serbează Ziua Ursului pentru a fi ferit de stricăciunile provocate de urşi stupilor sau vitelor. Mîine se scot fagurii de miere şi toţi ai casei trebuie să guste din ea pentru a fi feriţi de lupi şi de urşi. Este o zi indicată pentru sfinţirea ierburilor bune pentru leacuri.