O nouă pagină web în blogosfera teologic-ortodoxă a Moldovei

A aparut un nou sit ce contine informatie de spiritualitate crestin-ortodoxa,acest sit contine o bogata colectie de carti duhovnicesti necesare pentru formarea si desavirsirea fiecarui ortodox.

Vi-l recomandam...

Adresa: www.seminaristortodox.wordpress.com

De ce e pacat sa fumezi?

 
Întrebare: Care este punctul de vedere creştin asupra fumatului? Este fumatul păcat?

Răspuns: Biblia nu menţionează în nici un loc în mod concret fumatul. Există însă o serie de principii biblice care cu siguranţă că se aplică şi fumatului. În primul rând, Biblia ne porunceşte să nu permitem trupurilor noastre să fie stăpânite de nimic. 1 Corinteni 6:12 declară: “Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine.” Fumatul este fără îndoială unul dintre lucrurile care creează o puternică dependenţă. Un pic mai departe, în acelaşi pasaj scripturistic, ni se spune: “Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuieşte în voi, şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu” (1 Corinteni 6:19-20). Fumatul este fără îndoială foarte dăunător pentru sănătatea ta. S-a dovedit deja că fumatul afectează grav plămânii şi adesea şi inima.
Poate fi fumatul considerat a fi “de folos” (1 Corinteni 6:12)? Se poate spune că fumatul proslăveşte în vreun fel pe Dumnezeu în trupurile celor care fumează (1 Corinteni 6:20)? Ar putea în mod onest o persoană să fumeze “pentru slava lui Dumnezeu” (1 Corinteni 10:31)? Noi credem că răspunsul la aceste trei întrebări este un categoric “NU”. Prin urmare, noi credem că fumatul este un păcat şi astfel că fumatul nu trebuie practicat de cei care Îl urmează pe Iisus Hristos.
Unii argumentează acest punct de vedere prin aceea că multe persoane consumă alimente nesănătoase, care pot provoca dependenţă şi care sunt dăunătoare pentru trup. Ei folosesc ca exemplu faptul că mulţi oameni sunt într-atât de dependenţi de cofeină încât nu pot să se mişte fără prima lor creaşcă de cafea la prima oră a dimineţii. Cu toate că este adevărat acest lucru, înseamnă asta că fumatul este un lucru bun? Este convingerea noastră că de asemenea creştinii trebuie să evite îmbuibarea şi consumul alimentelor nesănătoase. Da, creştinii sunt adesea ipocriţi condamnând un păcat dar fiind permisivi cu altul…însă, din nou, cum ar fi posibil ca aceasta să facă din fumat un lucru care să Îi aducă slavă lui Dumnezeu?
Un alt argument pe care unii îl aduc împotriva faptului că fumatul este greşit este că mulţi oameni care L-au slujit pe Dumnezeu au fost fumători, cum ar fi celebrul predicator englez C.H. Spurgeon. Din nou, nu credem că acest argument ar putea avea vreo putere. Credem că Spurgeon a greşit fumând. A fost el totuşi un om al lui Dumnezeu şi un învăţător extraordinar al Cuvântului lui Dumnezeu? Cu siguranţă că da ! Înseamnă asta că toate faptele şi obiceiurile lui Îl onorau pe Dumnezeu? Nu.
Spunând că fumatul este păcat nu spunem că toţi fumătorii sunt nemântuiţi. Există mulţi credincioşi în Iisus Hristos care fumează. Fumatul nu împiedică o persoană să fie mântuită şi nici nu cauzează pierderea mântuirii. Fumatul nu este însă un păcat mai greu de iertat decât altele, fie pentru o persoană care devine creştin, fie pentru un creştin care îşi mărturiseşte păcatul înaintea lui Dumnezeu (1 Ioan 1:9). În acelaşi timp, noi credem cu tărie ca fumatul este un păcat care trebuie mărturisit şi, cu ajutorul lu Dumnezeu, abandonat

Sf.Ierarh Ambrozie episcopul Milanului

Cuviosul Părintele nostru Ambrozie era de loc din cetatea Romei. Era senator: bărbat destoinic la cuvânt, cântar şi cumpănă a dreptăţii. Nu dădea hotărârile după faţa oamenilor, ci cu nepărtinire şi cu dreptate. De aceea i s-a încredinţat stăpânirea întregii Italii, de către binecredincioşii împăraţi Constantin şi Constant, fiii marelui împărat Constantin. Nu era încă luminat cu dumnezeiescul Botez; era încă printre catehumeni, dar întru nimic nu era mai prejos în virtute şi în viaţă curată decât cei ce se împărtăşeau cu Sfintele Taine. Prin hotărârea împăratului Valentinian, Sfântul Ambrozie a fost ales episcop al Bisericii Milanului, la moartea episcopului acelei Biserici. Mai întâi a fost botezat, apoi a urcat toate treptele bisericeşti până a ajuns la cea mai de sus.
Ca episcop a învăţat pe popor drept şi bine dreapta credinţă; a păzit neatinsă Biserica de orice erezie; a stat alături de cei ce duceau război ereziilor lui Arie, Sabelie şi Eunomie; a scris multe şi felurite cărţi pentru dreapta credinţă; pe împăratul Teodosie, care venise în Milan, după ce săvârşise acea nelegiuita vărsare de sânge în Tesalonic, l-a oprit să intre în biserică; l-a făcut să-şi dea seama de nelegiuirea lui, l-a arătat cât de mare deosebire este între un preot şi un mirean, chiar împărat de-ar fi el, şi l-a sfătuit să nu mai îndrăznească să se apropie de cele dumnezeieşti cu atâta sfruntare şi obrăznicie. După ce a săvârşit fapte îmbunătăţite şi-a sfârşit viaţa, după o bună bătrâneţe.

Sfintul Ierarh Nicolae

Acesta a trait pe vremea tiranilor imparati Diocletian si Maximilian (284-305) si a stralucit mai inainte in viata pustniceasca si, pentru nespusa lui bunatate, a fost facut arhiereu. Si, fiind cu frica lui Dumnezeu, cinstind crestinatatea si propovaduind cu indrazneala si cu glas slobod dreapta credinta, a fost prins de mai marii cetatii Lichiei si dandu-l la osanda si la cazne l-au inchis in temnita, impreuna cu alti crestini. Si de vreme ce marele si bine credinciosul Constantin, din voia lui Dumnezeu, s-a facut imparat al romanilor, cei ce erau inchisi au fost sloboziti din legaturi si, cu ei impreuna, a fost slobozit si marele Nicolae. Si, mergand la Mira, n-a trecut multa vreme si s-a strans de catre marele Constantin, intaiul Sinod de la Niceea, la care a luat parte si minunatul Nicolae. Si i s-a dat lui darul facerii de minuni, precum arata istoria vietii sale. Scos-a din temnita pe trei oameni napastuiti, care prinzand de veste ca sunt osanditi pe nedrept, au chemat pe Sfantul in ajutor, ca, precum a izbavit pe cei din Lichia, asa si pe dansii sa-i izbaveasca. Pentru aceasta, dar, Sfantul Nicolae, ca unul ce era grabnic si fierbinte spre ajutor, s-a aratat in vis imparatului Constantin si eparhului Avlavie. Pe acesta l-a mustrat pentru para nedreapta ce facuse oamenilor la imparatul, iar pe imparat l-a instiintat cu amanuntul, aratandu-i ca erau nevinovati, parati din pizma. Si asa prin visul acesta i-a izbavit din primejdia taierii. Si alte multe minuni facand, pastorea dumnezeieste pe dreptcredinciosul sau popor. Deci, venind la adanci batraneti, s-a mutat catre Domnul, neuitand, nici dupa moarte, turma sa, ci in toate zilele dand cu indestulare ale sale faceri de bine celor lipsiti si izbavindu-i de tot felul de primejdii si de nevoi. Inca si pana astazi, Dumnezeu, prin mijlocirea lui, lucreaza minuni si cei ce-l roaga cu adevarata si neindoita credinta, nu numai mici binefaceri, ci si minuni mari dobandesc. Din anul 1087, luna mai in 9 zile moastele Sfantului Nicolae se afla la Bari, in sudul Italiei, luate din Mira, ca sa nu cada in mainile musulmanilor. Acolo ele sunt in mare cinste din partea credinciosilor, care vin la el, cu credinta, din toate partile crestinatatii.

VIAŢA SF. DUMITRU IZVORATORUL DE MIR

Sfantul Mare Mucenic Dimitrie a trait pe vremea imparatilor Diocletian si Maximian Galeriu (284- 311) si era fiul voievodului cetatii Tesalonicului, botezat in taina de parintii sai, de frica cruntelor prigoane impotriva crestinilor. Si il invatau parintii in camara cea ascunsa a palatului lor toate tainele sfintei credinte, luminandu-i cunostinta despre Domnul nostru Iisus Hristos, precum si milostenia cea catre saraci, savarsind, adica, faceri de bine, celor ce trebuiau. Si asa, Dimitrie a cunoscut adevarul din cuvintele parintilor sai, dar, mai ales, a inceput a lucra intr-insul darul lui Dumnezeu. Si tanarul crestea cu anii si cu intelepciunea, urcand ca pe o scara, din putere in putere. Si, ajungand la varsta cea mai desavarsita, parintii lui s-au dus din vremelnica viata, lasand pe tanarul Dimitrie mostenitor nu numai al multor averi, ci si al bunului lor nume.

Deci, Maximian imparatul, auzind de moartea voievodului Tesalonicului, a chemat la dansul pe fiul acestuia si, cunoscandu-i intelepciunea, l-a facut voievod in locul tatalui sau. Si a fast primit Sfantul cu mare cinste de cetateni, iar el carmuia cu multa vrednicie poporul, propovaduind pe fata dreapta credinta si aducand pe multi la Hristos.
Deci, nu dupa multa vreme, a cunoscut imparatul ca voievodul Dimitrie este crestin si s-a maniat foarte. Drept aceea, intorcandu-se biruitor dintr-un razboi cu scitii, Maximian a poruncit sa se faca praznice in fiecare cetate, in cinstea zeilor, si a venit imparatul si la Tesalonic. Si, Dimitrie fiind intrebat, de sunt adevarate cele auzite despre dansul, a raspuns cu indrazneala, marturisind ca este crestin si a defaimat inchinarea paganeasca. Si indata, imparatul a poruncit sa-l inchida in temnita, pana la incheierea jocurilor in cinstea venirii sale.
Si se bucura imparatul, mai ales, vazand pe un luptator vestit. Lie, vandal de neam, inalt, puternic si infricosator la chip, ca se lupta cu cei viteji si-i ucidca, aruncandu-i in sulite. Deci, era acolo un tanar crestin, anume Nestor, cunoscut Sfantului Dimitrie. Accsta, vazand pe Lie ucigand fara crutare pe oameni, mai cu seama pe crestini, s-a aprins de ravna. Si vrand sa se lupte cu Lie a alergat la Sfantul, in temnita, cerand de la dansul rugaciuni si binecuvantare ca sa-l poata birui pe acel ucigas de oameni. Si, insemnandu-l cu semnul crucii pe frunte, Sfantul i-a zis: "Du-te si pe Lie vei birui si pe Hristos vei marturisi!"
Deci, intrand in lupta cu Lie, Nestor a strigat: "Dumnezeul lui Dimitrie, ajuta-mi!" Si indata, trantandu-l jos pe Lie, l-a omorat. Si s-a intristat imparatul de moartea lui Lie. Afland insa ca Sfantul Dimitrie este cel care l-a indemnat pe Nestor sa se lupte cu Lie, imparatul a trimis ostasi, poruncindu-le sa-l strapunga cu sulitele pe Sfantul, in temnita, ca a fost pricina mortii lui Lie. Si aceasta, facandu-se indata, marele Dimitrie si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezcu. Si s-au facut la moastele lui multe minuni si prea slavite tamaduiri. Tot atunci, din porunca imparatului, s-a taiat capul si Sfantului Nestor.

DECLARAŢIA SINODULUI BISERICII ORTODOXE DIN MOLDOVA

Introducerea obiectului „Bazele Ortodoxiei" în şcoală a declanşat un val de discuţii cu o rezonanţă largă în societate. Biserica a devenit subiectul multor comentarii, generate, în special, de către oponenţii obiectului vizat, învinuind-o de amestec în controverse politice.


În scopul eliminării confuziilor existente, Sinodul Bisericii Ortodoxe din Moldova consideră necesar de a face următoarea declaraţie:
În perioada februarie-mai 2010, au urmat un şir de acţiuni din partea Bisericii în scopul introducerii în programa învăţământului preuniversitar a disciplinei religioase - „Bazele Ortodoxiei". Astfel, societatea s-a înviorat şi au început discuţiile, în scopul atingerii acestui deziderat. Momentul culminant a fost la 8 mai 2010, când în Scuarul Catedralei Mitropolitane s-a convocat Adunarea naţională a clerului şi credincioşilor din cuprinsul Mitropoliei Moldovei, astfel fiind consfinţită dorinţa generală de introducere a acestei discipline în curriculum-ul de învăţământ.
Până la acea dată, discuţiile erau purtate din perspectiva conţinutului subiectului, modului de predare, de alegere a cadrelor didactice care vor preda acest obiect şi a atitudinii faţă de reprezentanţii altor confesiuni.
După acest eveniment, Bisericii i s-au adus mai multe acuzaţii grave, printre care şi faptul că încearcă să impună studierea religiei în mod forţat. În acelaşi timp Mitropolia Moldovei a fost învinuită de faptul că promovează ideile politice ale cercetătorului Valeriu Pasat, care a venit cu argumente solide întru susţinerea acestei discipline şcolare.
Între timp, în toiul promovării şi susţinerii „Bazelor Ortodoxiei" de către Grupul de Iniţiativă , pornind colectarea semnăturilor pentru organizarea unui eventual referendum, spre surprinderea tuturor a fost declarată preluarea conducerii Partidului Umaniștilor de către dl. Valeriu Pasat.

Din această clipă au pornit valuri de învinuiri la adresa conducerii Mitropoliei.

În acea perioadă tensionată, Sinodul Bisericii Ortodoxe din Moldova s-a convocat într-o şedinţă în urma căreia a făcut o declaraţie, afirmând că Biserica îşi rezervă dreptul de a se implica sau nu în viaţa societății, cu scopul de a păstra şi promova principiile creştine ce stau la baza societăţii noastre, dar nu s-a făcut vreun pas concret în sensul aderării la vreo formaţiune politică.

În acest fel, a fost interpretată eronat campania pentru promovarea valorilor creştine în societate, iar informaţia publicitară răspândită în acest scop a dobândit un caracter electoral, fenomen cu care nu am fost de acord niciodată şi pe care, evident, nu îl tolerăm.

A trebuit să treacă câteva luni şi să păstrăm liniştea lăuntrică, timp în care au fost făcute multiple consultări cu slujitorii Sfintelor Altare în problema vizată, deoarece în toiul forfotei politice orice declaraţie a Bisericii putea fi interpretată după placul politicienilor şi a altor instituţii ostile ortodoxiei - toată plinătatea Bisericii s-a rugat pentru pace, înţelepciune şi dragoste între cetăţenii, de Dumnezeu păzitei noastre ţări.
Biserica, în calitatea sa de instituţie divino-umană, nu se implică în lupta politică. Conform Concepției Sociale a Bisericii Ortodoxe, este neadmisă participarea ierarhilor și clericilor în activitatea organizaţiilor politice în procesul electoral, astfel încât este interzisă şi susţinerea publică a candidaţilor şi formaţiunilor politice.
Am fost întotdeauna dispuşi ca dimpreună cu organele de conducere şi cu reprezentanţii puterilor politice să întreţinem un dialog deschis în speranţa găsirii unui numitor comun întru realizarea predării în şcoli a obiectului „Bazele Ortodoxiei", luându-se în consideraţie poziţia Bisericii împărtăşită de majoritatea concetăţenilor noştri.
Dorim să menţionăm că obiectul «Religia» сe este actualmente implementat în școală este un bun premergător al disciplinei solicitate - „Bazele Ortodoxiei". În acelaşi timp, trebuie să fim precauți vizavi de modalitatea predării și de selectarea cadrelor didactice angajate în acest scop, pentru a nu preda o religiozitate abstractă, ci una ziditoare de suflet și păstrătoare a predaniei Bisericii Ortodoxe. În același timp, bineînţeles, pentru copiii ale căror părinţi optează pentru o altă confesiune, pot fi predate Bazele altor tradiţii de cult sau concepte sociale nereligioase. Aceasta ar contribui esenţialmente la renaşterea şi însănătoşirea societăţii noastre într-o măsură mult mai mare decât în cazul în care se predă un obiect-amalgam, format dintr-o multitudine de concepte religioase, obiect în care copiii nu se regăsesc, deoarece anterior au fost educaţi în familii cu tradiţii religioase multiseculare.
Această practică este bine răspândită în majoritatea ţărilor Europei unde, în baza liberului arbitru, se dă prioritate studierii culturilor şi tradiţiilor religioase personale, astfel încât diversele forme de predare a obiectelor legate nemijlocit de etică şi confesionalitate sunt obligate de a respecta conceptele religioase şi filosofice ale părinţilor, toate acestea fiind protejate şi de un şir de documente legislative internaţionale.
Datoria Bisericii este de a avea grijă de viitorul şi starea moralităţii poporului nostru, acestea fiind strict condiţionate de cunoaşterea tradiţiilor credinţei strămoşeşti. Totodată Biserica tinde de a fi făcătoare de pace şi purtătoare de grijă pentru unitatea păstoriţilor săi conform îndemnului evanghelic: „Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema" (Matei 5, 9)
În această perioadă dificilă din punct de vedere politic, economic şi social, rolul Bisericii este de a ajuta oamenii. Iar acest ajutor constă în a orienta poporul spre unitate, libertate şi independenţă, în favoarea unor relaţii bune cu popoarele Răsăritului şi Apusului, iar nu spre dezbinare şi ură, păstrând totodată nealterată credinţa străbunilor noştri, tradiţia şi canonicitatea Bisericii.

+ VLADIMIR, Mitropolitul Chişinăului şi al întregii Moldove

SAVA, Episcop de Tiraspol şi Dubăsari
ANATOLIE, Episcop de Cahul şi Comrat
PETRU, Episcop de Hâncu, Vicar al Mitropoliei Chişinăului şi al întregii Moldove
MARCHEL, Episcop de Bălţi şi Făleşti

01 noiembrie 2010

                                                                        Mitropolia.md

Felicitari

    Mult stimate parinte Serghei,astazi Biserica Crestin Ortodoxa serbeaza sarbatoarea Sfintului Serghei de la Radonej care este ocrotitorul ceresc al Sfintiei Dumneavoastra.
    Cu acest prilej dorim sa va uram multa,multa sanatate prosperare si mari reusite duhovnicesti. Sfintul Serghei  sa va fie mereu in preajma si sa va calauzeasca spre Calea Adevarului.

                                 Cu deosebit respect, enoriasii din
                                            com.Cuhurestii de Sus.