Luminata sărbătoare a Naşterii după trup a Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos vine şi de această dată cu alese bucurii duhovniceşti. Niciodată nu vom putea cuprinde cu mintea noastră milostivirea şi bunătatea Dumnezeului-Tată, revărsate asupra neamului omenesc prin această mare minune.
Astăzi Luminătorul lumii, Pruncul Iisus este ţinut în braţele Preasfintei Maicii Sale. Cel ce este mai înainte de toţi vecii a luat trup pentru a sfinţi şi a desăvârşi lumea. Întruparea Domnului Hristos devine astfel cel mai important eveniment din întreaga istorie, dat fiind faptul că aduce pe pământ „Soarele dreptăţii" şi posibilitatea mântuirii prin deschiderea porţilor împărăţiei veşnice care erau închise pentru urmaşii lui Adam din cauza păcatului primar.
Prin venirea Sa în lume, Domnul nostru Iisus Hristos a îndeplinit lucrarea de mântuire a neamului omenesc.
Iar înălţându-Se la cer, El nu a părăsit lumea, ci a rămas aproape de credincioşi, după cum a şi lăsat cuvânt ucenicilor Săi: „Iată Eu cu voi sânt în toate zilele, până la sfârşitul veacurilor" (Matei 28, 20).
Aşadar, iubiţi fii şi fiice duhovniceşti, de Crăciun nu sărbătorim doar un extraordinar eveniment istoric al venirii în lume a Domnului Hristos, dar celebrăm şi naşterea Sa în sufletele noastre. Despre această mare minune şi taină nu se cuvine să vorbim la trecut, ci numai la prezent, aşa după cum aflăm şi din imnul cu care întâmpinăm venirea lui Hristos în lume:
„Hristos se naşte, măriţi-L,
Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L!
Hristos pe pământ, înălţaţi-vă,
Cântaţi Domnului tot pământul"
În această cântare nu se spune: „Hristos S-a născut", ci: „Hristos se naşte...". Astfel şi noi mărturisim, împreună cu colindătorii de peste veacuri, această realitate - Hristos este mereu în mijlocul celor care Îl iubesc şi urmează Evanghelia Sa.
Naşterea Domnului în sufletele noastre trebuie să se săvârşească şi acum prin renaşterea noastră morală. La acest mare Praznic, ce ne aduce în suflete duhul împăcării cu Dumnezeu şi al bunei înţelegeri cu semenii, este binevenit să cugetăm cu luare-aminte asupra faptelor noastre, punând temelie statornică unei vieţi în duh creştinesc şi rămânând fii şi fiice ale Bisericii Ortodoxe, aşa după cum ne este lăsat de la vrednicii noştri înaintaşi.
Anul pe care îl petrecem a fost destul de dificil şi încordat. Biserica a revenit asupra subiectului predării religiei în şcoală. Însă intenţia nobilă şi firească de a sădi cuvântul Domnului în conştiinţa tinerelor vlăstare a fost primită diferit. Aceste realităţi ne vorbesc despre faptul că societatea nu a ajuns să fie îmbisericită, iar ceea ce realizăm timp de două decenii de independenţă a republicii încă nu este suficient pentru a ajunge la toate inimile. De aceea pledăm pentru o implicare a Bisericii în procesul de formare a personalităţii, care nu poate fi închipuită fără elementul religios.
Adesea observăm că societatea noastră este derutată, agresivă şi chiar disperată, încercând să fim alături de toţi oamenii, vrând să-i ajutăm să se deschidă Domnului în problemele cu care se confruntă zi de zi. La etapa actuală ne preocupă în mod deosebit violenţa din familie, exodul populaţiei, lipsa educatorilor, decăderea morală a copiilor şi părinţilor, abuzurile din societate şi alte probleme sociale care nu pot fi trecute cu vederea. Vrem o societate unită, liniştită, sănătoasă şi care ar trăi în dragoste. Spre acest ideal tindem şi sperăm că vom ajunge, cu ajutorul Domnului.
Iubiţi fii şi fiice duhovniceşti,
Acum, când în biserici şi în suflete răsună imnul îngeresc „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!" (Luca 2, 14), să întâmpinăm pe Dumnezeiescul Prunc cu inimile curate, cu credinţă nestrămutată, cu nădejde vie şi cu dragoste fierbinte pentru Bunul Dumnezeu Care Se naşte în peştera Betleemului. El ne cheamă la împărtăşire cu darurile aduse prin întruparea Sa spre mântuirea noastră. Noi, la rândul nostru, se cuvine să-I închinăm viaţa, spre a face din ea un altar de jertfire.
Cel Ce S-a născut în peştera Betleemului aşteaptă de la noi să trăim în bună înţelegere cu toţi oamenii şi să ne iubim unii pe alţii, aşa cum însuşi ne învaţă: „Să vă iubiţi unul pe altul precum v-am iubit Eu" (Ioan 15, 12).
Sărbătoarea Naşterii Domnului ne învaţă că fiecare suntem datori să lucrăm la mântuirea noastră, astfel împlinind voia lui Dumnezeu. De aceea „orice faceţi, cu cuvântul sau cu lucrul, toate să le faceţi întru numele Domnului Iisus şi prin El să mulţumiţi lui Dumnezeu-Tatăl" (Coloseni 3, 17).
Aşadar, cu prilejul Sfintelor Sărbători de iarnă, vă adresăm îndemnul pe care îl făcea Sfântul Apostol Pavel credincioşilor din Corint: „Bucuraţi-vă, desăvârşiţi-vă, fiţi uniţi în cuget, trăiţi în pace şi Dumnezeul dragostei şi al păcii va fi cu voi" (II Corinteni 13, 11).
Hristos se naşte, slăviţi-L!
Naşterea Domnului 2010-2011
Biroul de presă a Mitropoliei Moldovei
